ICCJ. Decizia nr. 2049/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2049/2008
Dosar nr. 5551/2/2007
Şedinţa publică de la 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanţii T.V.M., S.I.G., S.L.C. şi T.A.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, anularea parţială a H.G. nr. 548/1997 şi H.G. nr. 1705/2006, pentru suprafaţa de 5744,37 m.p., situată în Municipiul Călăraşi, Prelungirea S.
Prin sentinţa civilă nr. 2645 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu şi, sub acest motiv, a anulat acţiunea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au fost citaţi pentru primul termen cu menţiunea obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON X 2 şi timbrul judiciar în valoare de 0,3 RON X 2, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.
Totodată, instanţa a mai reţinut că obligaţia nu a fost îndeplinită până la termen, iar împrejurarea că reclamanţii au reziliat contractul de asistenţă judiciară nu are relevanţă asupra obligaţiei de timbrare a acţiunii, având în vedere că despre această obligaţie reclamanţii au fost încunoştinţaţi prin citaţie.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamanţii T.V.M., S.I.G., S.L.C. şi T.A.L. Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
În cuprinsul recursului declarat, recurenţii consideră că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este dată ca rezultat al unei interpretări juridice eronate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Astfel, în opinia recurenţilor, instanţa a procedat la anularea acţiunii, ca netimbrată, fără a ţine seama de următoarele împrejurări:
- procedura de citare a fost realizată prin afişare în condiţiile în care toţi reclamanţii aveau un singur domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură;
- contractul de asistenţă juridică fusese reziliat, solicitându-se acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, în vederea angajării unui alt apărător;
- apărătorul angajat iniţial, care a redactat acţiunea, nu avea mandat şi pentru depunerea acesteia, astfel că nu a avut cunoştinţă de rezoluţia judecătorului de serviciu;
- acţiunea nu a fost depusă de reclamanţi, ci de avocatul care nu avea mandat de depune şi al cărui contract de asistenţă juridică a fost reziliat.
Recurenţii mai arată că în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de lege, iar acţiunea a fost introdusă în termen legal, precum, şi că,potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, sancţiunea nulităţii nu intervine în mod automat, instanţa trebuind mai întâi să pună în vedere părţii să-şi timbreze acţiunea şi să acorde un termen în acest scop.
Mai arată că recurenţii că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (2) C. proc. civ. „judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces”, ceea ce în cauză impunea acordarea unui nou termen, după ce s-ar fi pus în vedere obligaţia timbrării.
Totodată, recurenţii apreciază că, potrivit art. 1551 C. proc. civ., instanţa avea posibilitatea să suspende judecarea cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbraj de către reclamanţi.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea n. 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi art. „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”. De asemenea, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cererile formulate în baza legii menţionate se taxează potrivit legii speciale în materie (nr. 146/1997).
Niciuna dintre împrejurările evocate de recurenţi – citare prin afişare, rezilierea contractului de asistenţă juridică încheiat cu un apărător sau limitele mandatului dat acestuia – nu este de natură să deroge partea de la obligaţiile procesuale ce-i revin. De altfel, art. 129 C. proc. civ. prevede că „părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului”.
În condiţiile în care reclamanţii au fost citaţi cu menţiunea timbrării cererii, aşa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de fond, soluţia adoptată de instanţa de fond în raport cu textele legale aplicabile apare ca legală şi temeinică.
Motivele de recurs care vizează alte aspecte ale cauzei nu se impun a fi analizate în raport cu soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Prin urmare, se va dispune respingerea recursului în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.V.M., S.I.G., S.L.C. şi T.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 2645 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2050/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
