ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2048/2008
Dosar nr. 30194/2/2005
Şedinţa publică de la 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3384 din 5 decembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Concurenţei în contradictoriu cu pârâţi Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi SC T. SA, a dispus anularea Ordinului comun din data de 16 aprilie 2003 înregistrat la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 526 din 16 aprilie 2003 şi la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului sub nr. 28 din 16 aprilie 2003 şi, totodată, a obligat pârâţii să procedeze la recuperarea ajutorului de stat acordat prin ordinul contestat şi a dobânzilor aferente.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele:
Prin Ordinul comun privind acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor la bugetul de stat datorate şi neachitate de SC T. SA Iaşi, înregistrat la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului sub nr. 28 din 16 aprilie 2003 şi la Ministerul Finanţelor Publice sub nr. 526 din 16 aprilie 2003, au fost acordate către SC T. SA Iaşi înlesniri la plata obligaţiilor la bugetul de stat în sensul scutirii la plată în procent de 100% a obligaţiilor restante la data de 31 decembrie 2001, reprezentând impozit pe profit, cota asupra fondului de salarii, fond de risc tehnologic, fond special de susţinerea învăţământului de stat şi sume datorate pentru neîncadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, în sumă totală de 10.148.193.071 ROL şi a majorărilor de întârziere şi penalităţilor de orice fel aferente acestor sume în sumă totală de 13.695.703.322 ROL.
La emiterea acestui Ordin comun s-a avut în vedere, aşa cum rezultă din preambulul acestuia, prevederile art. 18 cu excepţia alin. (10) din Legea nr. 137/2002, H.G. nr. 577/2002, art. 29 din O.G. nr. 61/2002 aprobată prin Legea nr. 79/2002, Contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 13 decembrie 2002 încheiat între A.P.A.P.S. şi H.N., precum şi prevederile art. 10 alin. (6) din H.G. nr. 267/2003 şi H.G. nr. 678/2001.
Prin decizia nr. 67 din 08 aprilie 2005 emisă de Consiliul Concurenţei, privind ajutorul de stat notificat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ce se acordă SC T. SA Iaşi s-a hotărât, în temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. d) din Legea nr. 143/1999, privind ajutorul de stat, cu modificările şi completările ulterioare, că ajutorul de stat acordat SC T. SA Iaşi, în valoare de 209.427.414.758 ROL, este incompatibil cu un mediu concurenţial normal şi s-a interzis acordarea acestuia.
De asemenea, conform prevederilor art. 17 şi 18 din Lege, s-a dispus ca ajutorul de stat acordat SC T. SA, anterior emiterii deciziei de către Consiliul Concurenţei, în valoare de 23.843.896.393 ROL, plus dobânzile aferente, să fie recuperat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care va lua toate măsurile în acest sens, iar ajutorul de stat ce va fi recuperat va include dobânzile calculate de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziţia beneficiarului, nivelul ratei dobânzii stabilindu-se în funcţie de nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, din prima zi lucrătoare a anului pentru dobânda cuvenită pe semestrul I al anului şi cea din prima zi lucrătoare a lunii iulie, pentru dobânda cuvenită pe semestrul II al anului.
Această decizie nu a fost atacată în termenul prevăzut de art. 29 din Legea nr. 143/1999, privind ajutorul de stat, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât, în temeiul art. 17 şi 19 din Lege, Consiliul Concurenţei a solicitat instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti anularea actului administrativ prin care s-a acordat ajutorul ilegal şi, pe cale de consecinţă, recuperarea, rambursarea sau suspendarea plăţii oricărui ajutor ilegal şi a majorărilor şi penalităţilor de întârziere.
Prin urmare, având în vedere aceste dispoziţii art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ca urmare a constatării nelegalităţii acordării ajutorului de stat, instanţa a dispus şi anularea Ordinului comun prin care s-au acordat aceste înlesniri, astfel încât Curtea a admis acţiunea şi a anulat Ordinul comun contestat şi, pe cale de consecinţă, va obliga pârâţii să procedeze la recuperarea ajutorului de stat acordat şi a dobânzilor aferente.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor, susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, deoarece în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, iar pe de altă parte nu s-a ţinut seama de faptul că SC T. SA Iaşi se află în procedura de administrare specială prevăzută de Legea nr. 137/2002 cu modificările şi completările ulterioare, situaţie în care procedura de executare silită a acestei societăţi este suspendată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ce au fost încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul arată că potrivit art. 1 din H.G. nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ministerul Finanţelor Publice este „minister cu rol de sinteză”, în subordinea sa fiind organizată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca „organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică” şi care, „reprezintă statul în faţa instanţelor, ca subiect de drepturi şi obligaţii privind raporturile juridice fiscale şi alte activităţi ale agenţiei”.
Un alt motiv de recurs se referă la respingerea cererii de suspendare a cauzei de către instanţa de fond, cerere ce era pe deplin justificată de împrejurarea că SC T. SA Iaşi se află în procedura de administrare specială prevăzută de Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare, situaţie în care este suspendată procedura de executare silită, deşi societatea a fost înştiinţată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, prin transmiterea deciziei de impunere nr. 8775 din 23 mai 2005, cu privire la plata obligaţiilor restante la bugetul de stat, în valoare de 2.384.389 RON.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice (în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor) se reţine că aceasta a fost chemat în judecată în calitate de emitent al actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat în temeiul art. 24-26 din Legea privind ajutorul de stat nr. 143/1999, republicată, în speţă fiind atacat Ordinul comun emis de Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din 16 aprilie 2003. În consecinţă, fiind vorba de un act emis de minister în baza atribuţiilor sale reglementate prin H.G. nr. 267/2003, această instituţie are calitatea de a sta în justiţie în calitate de pârâtă, în cadrul acţiunii întemeiată pe art. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la împrejurarea că SC T. SA se află în procedura de administrare specială prevăzută de Legea nr. 137/2002 cu modificările şi completările ulterioare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că această situaţie nu are relevanţă în raport de obiectul litigiului, ci numai în faza executării silite, când se pune problema suspendării acestei proceduri, în baza art. 18 din Legea nr. 137/2002 (în prezent abrogat).
Pentru considerentele menţionate, constatând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
Cu privire la intimata SC T. SA Iaşi se reţine că aceasta a formulat o cerere de comunicare a sentinţei în vederea formulării unui recurs, cerere ce a fost respinsă de Înalta Curte faţă de dovada de comunicare a hotărârii din 28 mai 2007, existentă la dosarul de fond.
De asemenea, a fost respinsă cererea acestei societăţi privind suspendarea judecării cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite condiţiile acestui text de lege, în sensul că acţiunea nu are ca obiect „realizarea creanţelor asupra debitorului”, ci anularea unui act administrativ prin care s-a acordat un ajutor de stat considerat nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare formulată de SC T. SA prin lichidatori judiciar C.I.M. SPRL Iaşi.
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant formulată de Consiliul Concurenţei.
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 3384 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2043/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2049/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
