ICCJ. Decizia nr. 2043/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2043/2008
Dosar nr. 3617/1/2007
Şedinţa publică de la 21 mai 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2007 N.Ş. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1799 din 28 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 9751/1/2006, prin care s-a respins ca nefondat recursul său împotriva Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea contestaţiei în anulare contestatorul arată că în mod nelegal instanţa de recurs a considerat că nu este competentă să cenzureze materialele de la testul psihologic interpretând greşit dispoziţiile Legii nr. 213/2004 şi, de asemenea, nu a verificat nemijlocit, pe bază de probe, motivele de casare invocate, referitoare la organizarea şi desfăşurarea concursului, reţinându-se că „acestea au fost analizate de Consiliul Superior al Magistraturii şi s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale în materie”. Totodată, a fost ignorată cererea sa de efectuare a unei expertize de specialitate, reţinându-se, în mod fals, că ar fi renunţat la aceasta.
În drept contestatorul a invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., respectiv omisiunea analizării unora din motivele de casare.
Alăturat contestaţiei a fost ataşat Dosarul nr. 9751/1/2006, în care s-a pronunţat decizia civilă atacată.
Analizând actele şi lucrările dosarului menţionat, precum şi motivele contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate criticile formulate de contestator, cu privire la neanalizarea motivelor de recurs.
Astfel, instanţa de recurs a analizat obiecţiunile reclamantului privind testarea psihologică, arătându-se în decizia atacată că s-au respectat dispoziţiile Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 283/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, modificată prin Hotărârea nr. 607/2005, precum şi dispoziţiile Hotărârii nr. 129/2006 referitoare la modalitatea de comunicare a rezultatelor obţinute la testarea psihologică.
Instanţa de recurs a apreciat că evaluarea lucrării făcute de candidat excede competenţelor sale, rolul său fiind exclusiv acela de a verifica respectarea normelor de organizare şi desfăşurare a concursului, astfel cum acestea sunt prevăzute de actele normative aplicabile.
Din acest motiv instanţa de recurs a considerat inutilă depunerea la dosar a lucrării candidatului, faţă de împrejurarea că recurentul însuşi nu a indicat o normă legală care să fi fost încălcată, ci a exprimat criticile sale privind lipsa de transparenţă a acestei probe şi opinia sa personală în sensul că rezultatul ce i s-a comunicat de către psiholog, de 70% compatibilitate cu funcţia, nu putea duce la declararea sa ca respins.
Totodată, s-a reţinut în decizia atacată că recurentul însuşi nu contestă împrejurarea verificării rezultatului testării de către comisia special constituită pentru soluţionarea contestaţiilor, conform dispoziţiilor Regulamentului; în aceste condiţii instanţa de recurs nu putea dispune o expertiză de specialitate pentru verificarea corectitudinii notării, nefiind de competenţa sa să se substituie examinatorilor, nici măcar în baza unei expertize de specialitate.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a unor dispoziţii referitoare la incompatibilităţi ale membrilor comisiilor de examinare, aşezarea în săli şi în bănci a candidaţilor şi transparenţa în selectarea membrilor comisiei, instanţa de recurs a considerat că acestea nu au fost dovedite de recurent, din moment ce în Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 306 din 13 aprilie 2006 se menţionează că s-au verificat aceste aspecte şi nu au fost identificate încălcări ale Regulamentului, fiind indicate normele aplicabile şi modul propriu-zis de alcătuire a comisiei. Faţă de această hotărâre, recurentul nu a indicat elemente suplimentare, care să fie cenzurabile de către instanţă.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că decizia atacată răspunde fiecăruia din motivele de recurs invocate de recurentul N.Ş., astfel că nefiind întrunite condiţiile art. 318 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de N.Ş. împotriva Deciziei nr. 1799 din 28 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
