ICCJ. Decizia nr. 2079/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2079/2008
Dosar nr. 155/64/2008
Şedinţa de la 22 mai 2008
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov sub nr. 8326/62 din 8 noiembrie 2007, reclamantul N.M.R. a chemat în judecată pe pârâţii D.G.A., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând obligarea pârâtei D.G.A. la plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de fidelitate de 20% din salariul de bază în perioada 15 octombrie 2005 - 12 decembrie 2005, actualizată cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii şi dobânda legală, obligarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plăţii sporului de fidelitate, obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor să vireze către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor solicitate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că dreptul privind sporul de fidelitate este prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi nu poate fi restrâns, suspendat sau anulat.
Prin sentinţa civilă nr. 97/CA din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911 din Legea nr. 188/1999 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a apreciat că reclamantul a avut raporturi de serviciu în perioada 15 octombrie 2005 - 15 decembrie 2005 cu D.G.A., autoritate centrală, astfel încât, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Braşov.
Prin sentinţa nr. 35/F/CA din 3 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 155/64/2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
S-a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a contestat vreun act, refuz de soluţionare a cererii înregistrate la autorităţile pârâte, ci a solicitat o diferenţă de drepturi salariale.
S-a mai reţinut că prevederile art. 911 din Legea nr. 188/1999 nu conduc la modificarea competenţei Curţii de Apel de a judeca cererile întemeiate pe prevederile Legii contenciosului administrativ, art. 10 alin. (1) din această lege (Legea nr. 554/2004), având dispoziţii clare cu referire la situaţiile în care soluţionarea unei cauze revine în competenţa de primă instanţă a Curţilor de Apel. În rest se aplică prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi în temeiul art. 21 C. proc. civ. s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de către Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
S-a susţinut de către Curtea de Apel Braşov că prin acţiune nu se contestă un act sau refuz nejustificat, ci se solicită doar o diferenţă de drepturi salariale.
Diferenţa de drepturi salariale pe care o solicită reclamantul este rezultatul refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – D.G.A. de a plăti aceste drepturi.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, fapta de a nu răspunde solicitantului, în termen legal”.
Art. 911 din Legea nr. 188/1999 dă în competenţa instanţelor de contencios administrativ cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, iar Legea nr. 360/2002 privind statutul funcţionarului public se completează cu legea generală.
Faţă de acestea se observă că nu există nicio raţiune pentru aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., dispoziţiile aplicabile fiind cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Raţionamentul anterior duce la concluzia că pârâtul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative – D.G.A. este autoritate publică centrală, iar cenzurarea actelor sale este de competenţă în primă instanţă a Curţilor de Apel.
În concluzie, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cererii în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre N.M.R., D.G.A., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Economiei şi Finanţelor în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2077/2008. Contencios. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 208/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
