ICCJ. Decizia nr. 2232/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2232/2008
Dosar nr. 129/36/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta I.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 6249 din 30 noiembrie 2007 emisă de aceasta din urmă cu consecinţa stabilirii calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi a acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 24 februarie 1944 în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea din părinţii P. şi U.H., care au făcut obiectul schimbului de populaţie în luna septembrie 1940, urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar de la Craiova.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 153/CA din 14 februarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 6249 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâtă şi constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 24 februarie 1944 - 6 martie 1945, obligând pârâta la plata acestora, începând cu data de 1 decembrie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că într-adevăr, reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, dar a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra acesteia.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, pe de o parte, că întrucât reclamanta s-a născut în anul 1944, în mod greşit s-a reţinut că aceasta a fost strămutată din Bulgaria, schimbul de populaţie având loc în anul 1940, iar nu în anul 1944.
Pe de altă parte, se arată că intimata-reclamantă nu a fost strămutată din Bulgaria, fiind născută după strămutarea părinţilor săi care a avut loc în septembrie 1940, soluţia instanţei de fond fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 din HGnr. 127/2002 şi a celor ale Legii nr. 189/2000.
În fine, s-a susţinut şi că potrivit art. 1 din Anexa c din Acordul privitor la schimbul de populaţiune română şi bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova, „părţile contractante trebuiau să procedeze într-un termen de trei luni la un schimb obligatoriu de populaţiune".
Recursul este nefondat.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează.
-"c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din HG nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, este necontestat că intimata-reclamantă s-a născut „după strămutarea părinţilor săi". Or, această situaţie, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a avut aceleaşi consecinţe (datorate condiţiilor precare de viaţă ale familiei sale) şi asupra intimatei-reclamante.
Într-adevăr, contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, ceea ce prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinţilor intimatei-reclamante de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, iar, pe de altă parte, faptul că aceasta s-a născut în perioada prevăzută de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945) când atât părinţii cât şi copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.
Se constată de asemenea, că atât soluţia instanţei de fond cât şi motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis şi necontradictoriu de stabilire a situaţiei de fapt şi de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea acesteia.
Mai mult, Înalta Curte constată că instanţa de fond a considerat corect că a raţiona altfel ar însemna ca la condiţii identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
Prin urmare, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 153/CA din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2231/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2249/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
