ICCJ. Decizia nr. 2226/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2226/2008
Dosar nr. 2268/33/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.P. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 22141 din 3 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia săi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2006, întrucât are calitate de persoană refugiată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că împreună cu familia sa, în cursul lunii octombrie 1940 urmare a persecuţiei etnice a fost nevoit să se refugieze, din localitatea Cojocna prin punctul de frontieră Tunel, în localităţile Cojocna Nouă şi Turda, reîntoarcerea din refugiu, având loc în cursul lunii octombrie 1944.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 40 din 14 ianuarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 22141 din 3 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OGnr. 105/1999, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că din documentele depuse la dosar rezultă că reclamantul a fost refugiat împreună cu familia sa datorită persecuţiilor etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord.
A mai reţinut că fratele reclamantului, numitul D.E.este beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu între părţi, având în vedere prejudiciile suferite.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut în esenţă că „potrivit pluralului legii ar trebui să existe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date, precum: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului.
A mai susţinut şi că din dosarul fratelui reclamantului rezultă că acesta a plecat numai cu mama şi a stat în refugiu până în martie 1945, iar din dosarul reclamantului rezultă că acesta a stat în refugiu până în octombrie 1944, or instanţa fără a critica cele două date, din declaraţiile martorilor alege luna martie 1945.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, a fost supravieţuitoare a trenului morţii, este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
După cum se poate observa, din analiza acestui text de lege, condiţia de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea lnr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice şi determinată să-şi schimbe domiciliul, legea nefăcând nici o distincţie între naţionalitatea celor persecutaţi sau între localităţile unde a avut loc refugiul.
Potrivit art. 6 din OGnr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor T.I. şi C.L. rezultă că reclamantul s-a refugiat în cursul lunii octombrie 1940 împreună cu mama sa, din cauza persecuţiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena, din localitatea Cojocna în localităţile Cojocna Nouă şi Turda.
Că aşa au stat lucrurile ne-o confirmă şi Hotărârea nr. 20113 din 11 iulie 2006 prin care aceeaşi casă de pensii recunoaşte statutul de persoană refugiată numitului D.E., fratele reclamantului, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a apreciat că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu.
A raţiona astfel, ar însemna că la condiţii identice, în urma strămutării sau refugiului să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminării sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul de faţă în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 40 din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2224/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2228/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
