ICCJ. Decizia nr. 2249/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2249/2008
Dosar nr. 972/32/2007
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 9 august 2007 şi precizată ulterior, SC C. SA Târgu Ocna a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.F.P. a judeţului Bacău, biroul de soluţionare a contestaţiilor, să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 157 din 4mai 2007 prin care autoritatea publică pârâtă a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 4915 din 27 iunie 2006 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 4892 din 26 iunie 2006, întocmite de organele de control ale activităţii de control fiscal Bacău;
- repararea prejudiciului cauzat prin emiterea deciziei mai sus menţionate şi obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 693.727 lei stabilită în sarcina societăţii cu titlu de T.V.A.;
- obligarea pârâtei la plata unor daune materiale în sumă de 54.375 lei, reprezentând dobânda legală cuvenită pentru nerambursarea T.V.A. şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că urmare a unui incendiu care a afectat sediul său în anul 2004 şi a inundaţiilor produse de râul Trotuş în cursul anului 2005, a încasat de la SA O. despăgubiri în cuantum de 4.344.922 lei (RON).
Ulterior, ea a solicitat cu adresa nr. 176 din 13 februarie 2006, precizări de la Ministerul Finanţelor Publice cu privire la caracterul impozabil sau neimpozabil din punctul de vedere al T.V.A. al despăgubirilor încasate.
Prin adresa nr. 270490 din 1 martie 2006, ministerul respectiv i-a comunicat faptul că potrivit art. 126 alin.(1) Cod Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, despăgubirile încasate de către agenţii economici înregistraţi ca plătitori de T.V.A., de la societăţile de asigurări, nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al acestei taxe, întrucât ele nu constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuată cu plată sau o operaţiune asimilată acestora.
Conformându-se adresei de răspuns, societatea comercială a procedat la efectuarea „corecţiilor de înregistrare" privind despăgubirile încasate de la societatea de asigurări şi în decontul din luna februarie 2006, la rândul 3 „Regularizări" a înregistrat T.V.A. colectată cu semnul „-" (minus), urmare a stornării unor operaţiuni prin care a fost colectată T.V.A. în lunile decembrie 2004, august şi septembrie 2005, pentru sumele încasate cu titlu de despăgubiri, totalizând 4.344.922 lei (RON).
Prin Decizia de impunere nr. 4915 din 27 iunie 2006 organele de inspecţie fiscală au apreciat însă că sumele înscrise la rândul „Regularizări" din decontul de T.V.A. pe luna februarie 2006 sunt sume ce provin din perioade anterioare şi că prin stornarea efectuată, societatea a majorat nelegal T.V.A. de recuperat cu suma de 693.727 lei (RON).
În opinia reclamantei, organele de control fiscal şi cele investite cu soluţionarea contestaţiei au ignorat apărările societăţii, precum şi probele administrate în cursul procedurii administrative fiscale.
De asemenea, ele au interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 103 alin. (3) C. proCod Fiscal şi cele conţinute în art. 126 alin. (1) Cod Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când au considerat că despăgubirile încasate de societate de la societatea de asigurări reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al T.V.A.
Prin sentinţa civilă nr. 141 din 26 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că organele fiscale au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) (devenit art. 105 după ultima republicare) C. proCod Fiscal Că, T.V.A. în legătură cu care s-a născut litigiul de faţă, provine dintr-o perioadă anterioară care fusese verificată în cadrul inspecţiei finalizate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 1404 din 9 martie 2006.
S-a mai arătat că nu pot fi reţinute dispoziţiile de excepţie cuprinse în teza a doua a textului legal, deoarece în cauză nu s-a dispus reverificarea anterioară ci s-a verificat o altă perioadă fiscală ca urmare a depunerii de către reclamantă a decontului de T.V.A. aferent lunii februarie 2007.
În sfârşit, instanţa de fond a reţinut că întrucât potrivit notei contabile nr. 1 din 21 decembrie 2005, suma de 693.727 lei (RON) nu mai reprezenta T.V.A., nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 138 Cod fiscal referitoare la baza de impozitare a acestei taxe, dar nici nu putea fi înscrisă suma respectivă într-un decont de T.V.A. spre a constitui obiectul cererii de rambursare formulată în anul 2007 pentru o sumă pretins colectată în lunile decembrie 2004, august şi septembrie 2005.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC C. SA Târgu Ocna.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi ea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii. Că soluţia fiscală individuală anticipată, care a fost invocată de prima instanţă nu are aplicabilitate în cauză.
Pe de altă parte, s-a ignorat împrejurarea că urmare a precizărilor făcute de Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală Legislaţie, Impozite Directe în adresa nr. 270490 din 1 martie 2006, privind interpretarea art. 126 alin. (1) Cod Fiscal, societatea a procedat la înregistrarea sumei de 693.727 lei cu semnul „-" (minus) în decontul de T.V.A. aferent lunii februarie. Transpunerea acelor precizări în evidenţa fiscală, mai precis în decontul de T.V.A. aferent lunii februarie s-a făcut în baza dispoziţiilor Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 256/2006, respectiv a „Rândul 3" în care, potrivit anexei nr. 2, se evidenţiază sumele rezultate din corectarea datelor de la rândul 1 sau rândul 2 din deconturile anterioare.
În principal, s-a cerut admiterea recursului, cu consecinţa modificării sentinţei şi în fond a admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, la termenul de astăzi, reprezentantul societăţii recurente a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea completării probelor cu o expertiză contabilă.
Recursul este fondat pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Aşa cum rezultă din considerentele sentinţei recurate şi din motivele de casare formulate în cererea de recurs a SC C. SA Târgu Ocna, Curtea de Apel a soluţionat litigiul, fundamentându-şi hotărârea îndeosebi pe constatările înscrise în Raportul de inspecţie fiscală nr. 4892 din 26 iunie 2006 întocmit de funcţionari ai D.G.F.P. a judeţului Bacău, pe perioada 1 decembrie 2005 - 28 februarie 2006 şi pe concluziile desprinse din analiza unor reglementări legale invocate de părţi pe parcursul derulării procesului.
La pagina nr. 2 a acelui raport s-a precizat că ultima verificare fiscală a societăţii comerciale a fost efectuată de organele de control ale D.G.F.P. Bacău, activitatea de control fiscal, serviciul control fiscal 3, şi a cuprins verificarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului general consolidat pentru perioada anterioară datei de 30 noiembrie 2005.
De asemenea, că obligaţiile de plată existente la data încheierii actului de control au fost achitate prin compensare din T.V.A. de rambursat existentă la data de 30 noiembrie 2005.
Organele de control fiscal au consemnat apoi, că sumele înscrise la rândul regularizări în decontul de T.V.A. pe luna februarie 2006 sunt sume care provin din perioade anterioare.
Dar, din dosarul cauzei lipsesc atât înscrisurile care se referă la controlul fiscal anterior şi la situaţia financiară a societăţii comerciale reclamante la data finalizării verificării respective, cât şi documentele contabile menţionate în declaraţia directorului general semnată la 30 mai 2006.
Este vorba de documentele solicitate pe durata desfăşurării inspecţiei fiscale încheiată în aceeaşi zi, aferente perioadei verificate, care îndeplinesc condiţiile privind realitatea şi legalitatea operaţiunilor consemnate în acestea, precum şi de documente ce conţin informaţii relevante pentru determinarea stării de fapt fiscale a societăţii controlate.
Lipsită de rol activ, prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor necesitatea completării probelor cu o expertiză contabilă care, referindu-se la controlul fiscal anterior şi la normele legale incidente, să concluzioneze asupra corectitudinii operaţiunii de stornare efectuată de reclamantă în evidenţele proprii în temeiul unui răspuns favorabil comunicat cu adresa nr. 270490 din 1 martie 2006.
Potrivit opiniei exprimată în această adresă, despăgubirilor încasate de către agenţii economiei, înregistraţi ca plătitori de T.V.A. de la societăţile de asigurări, nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al T.V.A. întrucât ele nu constituie o livrare de bunuri sau o prestare se servicii efectuate cu plată sau o operaţiune asimilată acestora.
Deşi utilitatea şi concludenţa constatărilor unui expert contabil rezulta din natura litigiului şi apărările contradictorii ale părţilor, Curtea de Apel nu a dispus chiar din oficiu administrarea acestui mijloc de probă. Din această cauză, Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunţată nu se întemeiază pe un material probator suficient şi că argumentele invocate în sprijinul soluţiei nu sunt convingătoare.
O concluzie similară se impune în privinţa capătului de cerere accesoriu, având ca obiect, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale, a cărui admisibilitate este condiţionată însă, de rezolvarea ce trebuie dată capătului de cerere principal. Este vorba de necesitatea verificării prin probe cu înscrisuri a justeţei afirmaţiilor reclamantei în legătură cu existenţa şi întinderea prejudiciului material despre care susţine că i-a fost cauzat prin emiterea actelor administrative fiscale supuse controlului jurisdicţional.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi dispoziţiile art. 129 pct. 5 şi art. 313 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SA Târgu Ocna împotriva sentinţei civile nr. 141 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2232/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2260/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
