ICCJ. Decizia nr. 2368/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2368/2008
Dosar nr. 4551/2/2007
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 iunie 2007, reclamantul G.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea hotărârii nr. 95 din 21 mai 2007 emisă de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actul administrativ contestat, pârâtul a refuzat să-i examineze pe fond sesizarea prin care reclama discriminările la care a fost supus prin hotărârile judecătoreşti pronunţate de Judecătoria Iaşi şi Tribunalul Iaşi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2616 din 25 octombrie 2007, a anulat acţiunea, ca netimbrată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi cu împrejurarea că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, aşa cum s-a stabilit prin Încheierea de la 27 septembrie 2007, deşi a fost citat cu această menţiune.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.G.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 3 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 146/1997.
A mai arătat că, a fost internat în spital şi când a revenit acasă, a primit citaţie cu menţiunea completării taxei de timbru, la data de 30 octombrie 2007, s-a conformat acestei obligaţii şi a timbrat cu factura din 12 noiembrie 2007, ataşând şi foaia de ieşire din spital, însă instanţa nu a luat în considerare aceste acte.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 146/1997, „Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel": litera m): "cereri introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege:
- cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau oricărui alt înscris – 4 lei;
- cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite – 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 lei".
Din analiza textului legal mai sus citat, invocat de recurent ca temei al scutirii cererii sale de plata taxei judiciare de timbru, se constată că, potrivit acestor dispoziţii, recurentul - reclamant datora o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi nu că cererea sa ar fi scutită, în acest temei, de respectiva taxă.
De altfel, aceasta a şi fost obligaţia pe care instanţa i-a pus-o în vedere prin citaţia emisă pentru termenul din 25 octombrie 2007.
Întrucât reclamantul solicitase judecarea în lipsă şi a fost legal citat cu menţiunea timbrării, în mod corect, pentru că nu şi-a îndeplinit această obligaţie, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, instanţa de fond i-a anulat acţiunea, ca netimbrată.
Recurentul confirmă că a primit citaţia respectivă, însă ulterior pronunţării hotărârii, la 30 octombrie 2007.
Susţinerile sale, în sensul că a fost în imposibilitatea de a timbra în termen fiind internat în spital şi că a timbrat ulterior sunt nedovedite, neexistând la dosar nicio astfel de probă.
Şi, oricum, chiar în ipoteza în care reclamantul ar fi depus la dosar la data de 12 noiembrie 2007, după cum susţine, dovezile achitării taxei de timbru şi imposibilităţii de prezentare, acest lucru s-a făcut după data pronunţării hotărârii (25 octombrie 2007), astfel încât prima instanţă oricum nu putea să le aibă în vedere.
Dat fiind că, în speţă nu sunt incidente nici prevederile art. 27 alin. (1) din OGnr. 137/2000, republicată, nefiind vorba despre o acţiune în pretenţii, care să fie scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit acestui text normativ, se constată că, în raport cu obiectul acţiunii, pe care reclamantul însuşi l-a circumstanţiat, acesta trebuia să depună taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997.
Faţă de considerentele expuse, sentinţa atacată se vădeşte a fi legală şi temeinică şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat reclamantul G.G.C. împotriva sentinţei civile nr. 2616 din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2364/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2371/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
