ICCJ. Decizia nr. 237/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 237/2008
Dosar nr. 1182/2/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 16 februarie 2007, reclamanţii B.V., B.A., C.D., D.M., M.D., P.Ş. şi P.G. au chemat în judecată M.A.I. – I.G.P. Române solicitând obligarea acestora la plata primei de concediu pentru perioada 2004 - 2006, şi a sporului de fidelitate aferent anului 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Prin aceeaşi acţiune reclamanţii au chemat în judecată şi M.E.F. pentru a se dispune obligarea acestuia să aloce fondurile necesare acestor plăţi.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că în calitate de ofiţeri şi agenţi de poliţie în cadrul I.G.P., în conformitate cu dispoziţiile art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002, au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar potrivit dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003, la sporul de fidelitate, suspendarea exerciţiului acestor drepturi fiind neconstituţională.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu A.M.F. şi L.A.
Prin sentinţa civilă nr. 1223 din 8 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamanţilor şi cererea de intervenţie şi a obligat M.A.I. şi I.G.P. la plata primei de vacanţă pe perioada 2004 - 2006 precum şi a sporului de fidelitate cuvenit pe anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat M.E.F. să aloce sumele necesare acestor plăţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.E.F. invocând în principal lipsa calităţi procesuale pasive iar în subsidiar netemeinicia pretenţiilor reclamanţilor.
Recursul este fondat.
În temeiul atribuţiilor ce-i sunt stabilite prin Legea nr. 500/2004 M.E.F. îi revine sarcina elaborării bugetului de stat în funcţie de propunerile ordonatorilor principali de credite, de necesităţile estimate pe anul respectiv şi de priorităţile stabilite de Guvern.
Astfel fiind, obligarea sa la alocarea sumelor necesare ordonatorilor principali de credite, în calitate de angajatori, pentru plata angajaţilor lor, este vădit nelegală şi netemeinică, între M.E.F. şi reclamanţi neexistând nici un fel de raporturi legale sau contractuale.
În consecinţă, sub acest aspect, soluţia Curţii de Apel Bucureşti urmează a fi modificată în sensul respingerii acţiunii faţă de M.E.F. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În ce priveşte critica din recurs referitoare la netemeinicia pretenţiilor reclamanţilor, urmează a se reţine că nu se mai impune examinarea acesteia, având în vedere modul de soluţionare al primului motiv de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 1223 din 8 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea şi cererile de intervenţie formulate împotriva recurentului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 235/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 238/2008. Contencios → |
|---|
