ICCJ. Decizia nr. 238/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 238/2008
Dosar nr. 1968/2/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 15 martie 2007 reclamanta SC I.Q.N. SRL a solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. şi A.F.P.S. 6 anularea Ordinului A.N.A.F. nr. 586 din 25 iulie 2006, în ceea ce priveşte menţionarea societăţii reclamante în categoria contribuabililor inactivi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit a fost trecută pe lista contribuabililor inactivi, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile pentru un astfel de act.
Pe parcursul procesului autoritatea pârâtă a revenit asupra măsurii, dispunându-se prin Ordinul nr. 696 din 10 mai 2007 modificarea listei contribuabililor declaraţi inactivi.
Prin sentinţa nr. 1810 din 26 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâtele la plata sumei de 1.428 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că autoritatea pârâtă a revenit asupra măsurii, dispunându-se prin Ordinul nr. 696 din 10 mai 2007 „modificarea listei contribuabililor declaraţi inactivi considerând că pârâta a căzut în pretenţii, în sensul art. 274 C. proc. civ., întrucât a recunoscut, după formularea acţiunii, pretenţiile reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. şi A.F.P.S. 6 Bucureşti.
A.F.P.S. 6 Bucureşti, în motivare, a arătat că în mod greşit Instanţa de Fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată atâta timp cât acţiunea reclamantei a fost respinsă ca rămasă fără obiect şi că, Instanţa trebuia să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată numai în cazul în care era admisă acţiunea reclamantei.
A.N.A.F a motivat că hotărârea Instanţei de Fond a fost dată, în parte, cu aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât A.N.A.F. nu a dat dovadă de rea - credinţă şi nici de un comportament neglijent care să determine instanţa să oblige pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând motivele recursurilor, soluţia Instanţei de Fond, probele administrate în cauză, precum şi în raport de art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independenţei procesuale a fiecărei părţi în procesul civil.
Totodată, cheltuielile de judecată au caracterul de sancţiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală şi culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii (ite cadere) prevăzută de art. 274 C. proc. civ.
Prin obligarea la plata acestora trebuie să se realizeze acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părţii care a câştigat procesul.
Or, în cauza de faţă, prin Ordinul nr. 696 din 10 mai 2007, art. 1, s-a aprobat eliminarea unui număr de 426 poziţii din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 586/2006.
Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 696 din 10 mai 2007 lista celor 426 de poziţii eliminate din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 586/2006 este prevăzută în anexa la Ordinul nr. 696/2007, anexă care la poziţia 510, având codul unic de înregistrare figurează SC I.Q.N. SRL.
Prin emiterea acestui din urmă ordin, respectiv nr. 696/2007, pârâta A.N.A.F. şi-a recunoscut culpa creată prin emiterea primului ordin.
Prin urmare, chiar dacă acţiunea reclamantei a fost respinsă ca rămasă fără obiect, obligaţia la plata cheltuielilor de judecată nu poate să cadă în sarcina reclamantei întrucât se datorează culpei exclusive a pârâtelor, această împrejurare constatându-se şi prin adresa din 7 mai 2007 emisă de A.N.A.F.
Pentru aceste considerente Curtea, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge recursurile şi va obliga recurentele la plata sumei de 1.428 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. şi A.F.P.S. 6 Bucureşti ambele împotriva sentinţei nr. 1810 din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenţii la 1428 lei cheltuieli de judecată către intimata SC I.Q.N. S.R.L.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 237/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 239/2008. Contencios → |
|---|
