ICCJ. Decizia nr. 2389/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2389/2008
Dosar nr. 7187/2/2006
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 iulie 2006, reclamantul M.A. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând recunoaşterea dreptului de a beneficia de sporul pentru condiţii vătămătoare de 10% din salariul de bază şi obligarea pârâtei la plata acestui spor pentru perioada 1 martie 2005 - 9 mai 2006.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în intervalul de timp susmenţionat a funcţionat ca manager public la Biroul Echipe Mobile situat pe strada M.M., la etajul x al clădirii, pe a cărei terasă sunt amplasate mai multe instalaţii de telefonie mobilă, care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă ce depăşesc parametrii admişi.
Deşi s-a adresat pârâtei pentru a verifica nivelul de securitate al unităţii, pentru a nu periclita sănătatea şi securitatea angajaţilor, autoritatea vamală nu a răspuns, reclamantul considerându-se îndreptăţit să fie despăgubit cu echivalentul sporului solicitat.
Prin sentinţa civilă nr. 2651 din 30 octombrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din O.G. nr. 2/2006, în ceea ce priveşte sporul pentru condiţii vătămătoare, activitatea desfăşurată în cadrul autorităţii vamale respectând prevederile C. muncii referitoare la organizarea locului de muncă cu garantarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că hotărârea este lipsită de temei legal şi nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa omiţând aplicarea art. 16 din O.G. nr. 2/2006 şi îngrădindu-i dreptul la apărare prin faptul că, deşi le-a încuviinţat, nu a mai administrat probele cu înscrisuri şi cea privind completarea raportului de expertiză tehnică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, critica privind neaplicarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2006, nu are suport legal şi nici probator.
Potrivit textului de lege susmenţionat, condiţiile de acordare şi cuantumul sporului de până la 10% pentru condiţii vătămătoare, precum şi categoriile de funcţionari publici beneficiare se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, pe baza buletinelor de determinare emise de autorităţile abilitate.
În cauză, în lipsa unui asemenea act administrativ referitor la funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea la sediul central din Bucureşti al Autorităţii Naţionale a Vămilor, s-a dispus şi efectuat o expertiză tehnică care să măsoare câmpurile electromagnetice de radiofrecvenţă emise de instalaţiile de telecomunicaţii amplasate pe terasa clădirii, să stabilească dacă parametrii măsuraţi depăşesc limitele legale admisibile şi dacă în raport de valoarea măsurată câmpurile electromagnetice existente se pot încadra în noxe profesionale.
Lucrarea efectuată a concluzionat că parametrii măsuraţi nu depăşesc valoarea limită admisă de 10W/Kg şi că valorile instalaţiilor nu se încadrează la noxe profesionale.
Nici critica privind încălcarea dreptului la apărare prin neadministrarea tuturor probelor admise nu poate fi reţinută, instanţa de fond apreciind că, faţă de înscrisurile depuse şi răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză tehnică, comunicat reclamantului, cauza este în stare de judecată.
În consecinţă, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 2651 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2387/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2391/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
