ICCJ. Decizia nr. 2392/2008. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2392/2008
Dosar nr. 9370/1/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Banca Naţională a României - Consiliul de Administraţie prin hotărârea din 26 septembrie 2007 a respins ca nefondată contestaţia formulată de C.I.L. - director al Sucursalei G. a Băncii C.R.F. România SA împotriva Ordinului din 29 iunie 2007 al Prim-Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României, cu consecinţa menţinerii măsurii înlocuirii din funcţie a contestatoarei - respectiv manager de relaţii cu clienţii Băncii C.R.F. România SA - Sucursala R.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că, activitatea desfăşurată de contestatoarea C.I.L. este neconformă cu principiile unei activităţi financiare bancare prudente şi sănătoase, prin raportare la dispoziţiile bancare privind aprecierea reputaţiei şi activităţii profesionale a unei persoane desemnate a îndeplini calitatea de conducător - Consiliul de administraţie a stabilit că, argumentele invocate de contestatoare nu modifică situaţia de fapt constatată, aceasta încercând să inducă în eroare organele de control.
C.I.L. a declarat recurs împotriva hotărârii din 26 septembrie 2007 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, criticând-o pentru netemeinicie, susţinând, în esenţă că, membrii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României nu au evaluat corect activitatea pe care a desfăşurat-o în sistemul financiar - bancar, analizând exclusiv cele consemnate în scrisorile de dispoziţie din 11 iulie 2006 şi din 19 iulie 2006 emise de Direcţia Control a centralei CEC, prin care s-a propus CEC - SMB să ia anumite măsuri, respectiv atenţionarea sa pentru deficienţele constatate în activitatea de creditare.
Recurenta susţine că gradul său de vinovăţie nu a fost dovedit pentru deficienţele constatate de organul de control.
Examinând cauza în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În perioada 3 aprilie - 12 mai 2006 o echipă de control din cadrul Direcţiei de Control şi Serviciului Teritorial de control CEC Bucureşti a efectuat un control la Agenţia CEC - S.P. - unitate teritorială în care recurenta a îndeplinit funcţia de director cu delegaţie, respectiv şef agenţie în perioada mai 2002 – septembrie 2005. Urmare controlului s-au constatat deficienţe numeroase în faza de acordare a creditelor, precum şi în faza de monitorizare a rambursării creditelor, motiv pentru care prin scrisoarea de dispoziţie din 11 iulie 2006 s-a propus Sucursalei CEC a Municipiului Bucureşti, atenţionarea scrisă a persoanelor stabilite răspunzătoare, între care şi recurenta (întrucât termenul în care se puteau lua măsuri disciplinare era prescris), precum şi atragerea răspunderii patrimoniale, în temeiul art. 270 C. muncii.
Un control similar s-a efectuat în perioada 14 - 30 iunie 2006 la Agenţia CEC - D. (unitate teritorială la care recurenta C.I.L. a îndeplinit funcţia de director în perioada octombrie 2005 - noiembrie 2006). Prin scrisoarea de dispoziţie din 19 iulie 2006 s-a cerut CEC - conducerii Sucursalei Municipiului Bucureşti, analizarea posibilităţii concedierii pentru necorespundere profesională a directorului Agenţiei CEC - D.- C.I., faţă de gravele deficienţe constatate în activitatea de creditare desfăşurată în cadrul Agenţiilor CEC - S.P. şi D., în perioadele în care aceasta a deţinut funcţia de director, precum şi atenţionarea persoanelor stabilite răspunzătoare prin actul de control, datorită prescrierii termenului pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare, inclusiv faţă de recurentă.
Abateri de la disciplina bancară săvârşite de cele două agenţii CEC au fost constatate şi de Banca Naţională a României, aşa cum acestea au fost consemnate în rapoartele de supraveghere din 2 martie 2006 şi din 3 iulie 2005 semnate de către contestatoare, fără obiecţiuni.
În consecinţă, Banca Naţională a României a dispus ca CEC să ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor deficienţelor care generează risc operaţional şi de credit, iar prin Ordinul din 29 iunie 2007, Prim-Viceguvernatorul Băncii Naţionale a României a dispus înlocuirea recurentei din funcţia de director al Sucursalei G. a Băncii C.R.F. România SA, pentru neîndeplinirea condiţiilor de reputaţie, integritate morală, onorabilitate.
Din analiza actelor de control ale activităţii desfăşurate la CEC de recurentă, se reţine contrar susţinerilor acesteia, că s-a efectuat verificarea în concret a motivelor în baza cărora s-a dispus înlocuirea sa din funcţie, măsura luată fiind întemeiată.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de C.I.L., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I.L. împotriva hotărârii nr. 12 din 26 septembrie 2007 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2391/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2394/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
