ICCJ. Decizia nr. 2391/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2391/2008
Dosar nr. 6662/59/2006
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 octombrie 2006, reclamanta SC I.T. SRL - Filiala Arad a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul acestui Minister, solicitând anularea deciziei nr. 276 din 18 august 2006 şi obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nejustificat de emitere a autorizaţiei de antrepozit fiscal, în valoare totală de 8.082.804 ROL, constând în 5.082.804 ROL prejudiciu material şi 3.000.000 ROL prejudiciu moral.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 19 ianuarie 2004 a solicitat acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru producerea de băuturi alcoolice, dar cererea sa a fost respinsă prin deciziile nr. 5 din 26 februarie 2004 şi 391944 din 10 mai 2004 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad şi de Ministerul Finanţelor Publice.
Reclamanta a învederat că, deşi aceste decizii au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 431 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, irevocabilă prin decizia nr. 2015 din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, autorizaţia de antrepozit fiscal a fost eliberată numai la data de 15 octombrie 2005, ceea ce a cauzat un prejudiciu prin nerealizarea profitului estimat în perioada 19 martie 2004 - 15 octombrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 998-999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, întrucât Legea nr. 554/2004 conţine dispoziţii speciale pentru executarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile pronunţate în materia contenciosului administrativ.
Instanţa de fond a avut în vedere că acţiunea în daune nu s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi că reclamanta nu a făcut demersuri pentru executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a considerat eronat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 998-999 C. civ., dat fiind că procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ nu exclude incidenţa dispoziţiilor de drept material privind răspunderea civilă delictuală. Sub acest aspect, s-a arătat că au fost îndeplinite condiţiile legale pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a autorităţilor intimate, fiind dovedită culpa acestora în procedura prejudiciului, prin fapta lor ilicită constând în refuzul nejustificat de emitere a autorizaţiei solicitate, precum şi legătura de cauzalitate între lipsa autorizaţiei de antrepozit fiscal şi nerealizarea profitului estimat.
De asemenea, recurenta a arătat că în mod greşit nu a fost avut în vedere şi cel de-al doilea temei juridic al acţiunii şi anume, dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, indicate în concluziile scrise depuse la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Finanţelor Publice a refuzat în mod nejustificat cererea recurentei-reclamantei de acordare a autorizaţiei de antrepozit fiscal şi deciziile administrative referitoare la acest refuz au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 431 din 27 octombrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2015 din 28 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Autorizaţia de antrepozit fiscal pentru producţia de băuturi spirtoase din 14 octombrie 2005 a fost eliberată recurentei-reclamante, ca urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile menţionate anterior, dar la iniţiativa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Arad şi nu la solicitarea societăţii recurente.
Instanţa de fond a constatat corect că nu poate fi stabilită răspunderea patrimonială a intimaţilor-pârâţi pentru profitul nerealizat de societatea recurentă în perioada februarie 2004 - octombrie 2005, în care nu a avut autorizaţie de antrepozit fiscal, pentru că aceasta nu a dovedit prin probe concludente efectuarea de demersuri pentru executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile. De asemenea, se reţine că în perioada respectivă, recurenta-reclamantă nu a solicitat obligarea intimaţilor-pârâţi să-i elibereze autorizaţia de antrepozit fiscal, cu atât mai mult cu cât hotărârea judecătorească pronunţată nu conţinea o asemenea dispoziţie.
În consecinţă, prejudiciul pretins de recurenta-reclamantă, care a fost calculat numai prin estimare şi nu pe baza unei situaţii de fapt reale, nu este consecinţa directă a refuzului intimaţilor-pârâţi de eliberare a autorizaţiei de antrepozit fiscal pentru care de altfel nu s-a formulat cerere accesorie de despăgubiri în litigiul soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 431 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Sunt nefondate şi susţinerile din recurs privind întemeierea în drept a acţiunii pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, care au fost indicate numai în concluziile scrise, cu referire la practica judiciară în materie şi nu ca o precizare a cauzei juridice pentru cererea dedusă judecăţii.
În atare situaţie, instanţa de fond a constatat corect că nu a fost sesizată în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, în procedura judiciară prevăzută pentru acordarea de despăgubiri pentru întârziere în cazul nerespectării termenului legal de executare a hotărârii irevocabile pronunţate în materia contenciosului administrativ.
Celelalte susţineri din recurs vor fi respinse, constatându-se că nu reprezintă motive de casare sau de modificare a hotărârii, în sensul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., fiind reiterate argumentele de fapt şi de drept din acţiune cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru stabilirea răspunderii civile delictuale.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică hotărârea atacată, urmând a respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.T. SRL - Filiala Arad împotriva sentinţei civile nr. 336 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2389/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2392/2008. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
