ICCJ. Decizia nr. 2394/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2394/2008
Dosar nr. 1976/2/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 martie 2007, reclamanţii D.R., N.I.E., D.C.E., C.G., S.R.A., D.C.I.I., S.C.I., B.N.C., O.N.C., P.D.I., M.T., Ş.G., L.C., C.A., M.L.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, obligarea în solidar a pârâţilor la plata primelor de concediu pe anii 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt funcţionari publici cu statut special de agent sau ofiţer de poliţie şi că, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, aplicarea acestei prevederi fiind suspendată succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat.
Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1956 din 18 iulie 2007 a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
A admis cererea reclamanţilor: D.R., N.I.E., D.C.E., C.G., S.R.A., D.C.I.I., S.C.I., B.N.C., O.N.C., P.D.I., M.T., Ş.G., L.C., C.A., M.L.G. în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti. A obligat pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti la plata către reclamanţi a sumelor cuvenite cu titlul de primă de concediu pe anii 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective. A obligat pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor să cuprindă în buget sumele în cauză. A obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să vireze către Ministerul Administraţiei şi Internelor, fondurile necesare pentru plata primelor de concediu.
În motivarea soluţiei s-a reţinut, cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice că aceasta este întemeiată, întrucât în cauză sunt întrunite dispoziţiile art. 60 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 37 alin. (2) teza I din O.G. nr. 38/2003 coroborate cu art. 9 alin. (7) din Legea nr. 500/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen chematul în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, susţinând că astfel sunt nesocotite prevederile Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei şi Finanţelor fiind în imposibilitate să execute hotărârea. Recurentul a arătat că, nu există în cauză, raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în judecată în calitate de chemat în garanţie.
A mai susţinut recurentul că în cauză sunt drepturi salariale de personal care nu pot fi plătite decât de angajator, pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative fiind ordonator principal de credite pentru aceste drepturi.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea reţine că, situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, reclamanţii având calitatea de funcţionar public cu statut special - poliţist în cadrul celorlalţi pârâţi, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 şi 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora salariaţii acestor instituţii beneficiază de primă de concediu.
Instanţa de fond a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.
Or recurentul nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanţilor într-un drept sau într-un interes legitim al acestora.
Atribuţiile Ministerului Economiei şi Finanţelor în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister – ordonator principal de credite şi nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plăţii primelor de concediu, cuvenite reclamanţilor - angajaţi în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanţi şi ceilalţi pârâţi.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi înlăturării obligaţiei de a aloca sumele necesare efectuării plăţii drepturilor pretinse, menţinând celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 1956 din 18 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie şi înlătură obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor de a aloca sumele necesare efectuării plăţii drepturilor pretinse.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2392/2008. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 2395/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
