ICCJ. Decizia nr. 2409/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2409/2008
Dosar nr. 1427/59/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 septembrie 2007 astfel cum a fost precizată, reclamanta SC R & M T.I. SRL Timişoara a chemat în judecată D.G.F.P. Timiş şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând anularea în parte a deciziei nr. 198 din 10 iulie 2007, emisă de acesta din urmă şi obligarea pârâtelor să-i soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr. 227/2007 pentru suma de 20.877,168 RON.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că nu s-a administrat nici o probă care să justifice măsura suspendării judecăţii dispusă de organul administrativ în sensul vreunei legături între obligaţiile contestate şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor pentru care s-a formulat plângerea penală.
Prin sentinţa civilă nr. 308 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea precizată şi a anulat decizia nr. 198 din 10 iulie 2007, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor în ce priveşte suspendarea soluţionării cauzei dispunând în acelaşi timp soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 227/2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Timiş în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor susţinând în esenţă că faptele pentru care s-a formulat sesizarea penală pot fi de natura celor prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 276 lit. b) din Legea nr. 571/2003, şi pot crea dubii serioase asupra corectitudinii operaţiunilor privind achiziţiile de materii prime, servicii de distribuţie şi consultanţă juridică, astfel cum au fost reţinute şi menţionate în procesul-verbal de control.
Recursul nu este fondat.
Prin decizia nr. 198 din 10 iulie 2007, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de SC R & M T.I. SRL Timişoara, pentru suma de 20.877,168 RON reprezentând impozit pe profit, TVA, accize cu majorările şi penalităţile aferente până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, având în vedere sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT conform căreia faptele constatate ar putea fi de natura celor prevăzute de Legea nr. 82/1991 - art. 43, Legea nr. 241/2005 şi Legea nr. 571/2003.
Măsura a fost motivată în drept prin dispoziţiile art. 184, O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. civ.
Or, suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă potrivit dispoziţiilor legale menţionate, se poate dispune când “organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă.
Cum în cauză nu a existat o astfel de sesizare, aceasta venind din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, iar de la momentul formulării ei, 23 martie 2007 şi până la data pronunţării hotărârii ce face obiectul recursului de faţă, nu s-au făcut nici un fel de dovezi din care să rezulte stadiul cercetării, penale, legal şi temeinic s-a apreciat de către Curtea de Apel Timişoara, că măsura suspendării dispuse de organul administrativ contribuie în fapt la temporizarea finalizării acestei proceduri.
Astfel fiind şi cum o astfel de măsură poate fi dispusă şi ulterior în faza cercetării judecătoreşti, în măsura în care s-ar dovedi fără dubiu indiciile săvârşirii faptelor infracţionale şi influenţa lor asupra soluţionării cauzei, urmează a se aprecia ca fiind temeinică şi legală hotărârea Curţii de Apel Timişoara.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Timiş în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 308 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2408/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2410/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
