ICCJ. Decizia nr. 2406/2008. Declasare monument istoric. Contencios. Refuz soluţionare cerere.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2406/2008
Dosar nr. 755/42/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 iulie 2006, reclamantul M.G. a chemat în judecată Direcţia Judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional şi Primăria Ploieşti - Direcţia Generală de Urbanism, solicitând obligarea pârâtelor să excludă clădirea situată în Ploieşti, strada G.C. de pe lista imobilelor care fac parte din patrimoniul cultural naţional şi să elibereze autorizaţie de demolare a construcţiei.
În motivarea cererii, reclamatul a arătat că în baza sentinţei civile nr. 3190/2006 a Judecătoriei Ploieşti, irevocabilă, deţine proprietatea asupra mobilului a cărui declarare ca monument istoric de interes naţional este lovită de nulitate, nefiind respectată procedura impusă de Legea nr. 422/2001.
S-a precizat de asemenea, că imobilul este în stare avansată de degradare, prezentând un real pericol de prăbuşire.
În şedinţa publică din 7 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova, învestit cu judecarea acţiunii, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Ministerului Culturii şi cultelor şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 381 din 5 decembrie 2006 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ.
Această din urmă instanţă a pronunţat sentinţa nr. 183 din 30 noiembrie 2007 prin care a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâţii nu pot fi obligaţi să declaseze imobilul de pe lista monumentelor istorice, întrucât reclamantul, ca proprietar, nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 422/2001 şi art. 13 din Ordinul nr. RR/2003 al Ministerului Culturii şi Cultelor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a ignorat faptul că însăşi clasarea imobilului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că imobilul situat în Ploieşti strada G.C., construit în secolul al XVIII-lea, constituie monument de arhitectură de importanţă naţională, înscris în lista monumentelor istorice din anul 2004, sub denumirea „Casa cu prăvălie I.L.”, neputând fi declasat decât de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice care va acorda avizul său, conform procedurii prevăzute de art. 13 -15 din Legea nr. 422/2001.
Din probele administrate rezultă că situaţia de fapt a fost corect stabilită, reclamantul neîndeplinindu-şi obligaţiile legale privind depunerea documentaţiei aferente cererii de declasare, iar pârâţii învederând că, deşi imobilul este în stare avansată de degradare, se poate restaura, având o valoare istorică, culturală şi arhitecturală deosebită.
Referitor la critica invocată în recurs privind nerespectarea procedurii de clasare prevăzute de Legea nr. 422/2001, această susţinere nu este reală, imobilul fiind clasat în anul 1990 şi înscris în lista pe ţară a monumentelor ansamblurilor şi siturilor istorice din anii 1991 - 1992, listă ce a fost doar reactualizată în anul 2004, urmare a intrării în vigoare a noii legi privind protejarea monumentelor istorice şi a Normelor metodologice de clasare şi evidenţă a acestora.
Aşadar, întrucât clasarea imobilului ca monument istoric a avut loc în anul 1990, nu se putea aplica procedura de clasare prevăzută de Legea nr. 422/2001, urmată de emiterea unui ordin care să poată fi contestat de proprietarul clădirii.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat M.G. împotriva sentinţei nr. 183 din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2405/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2407/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
