ICCJ. Decizia nr. 2411/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2411/2008
Dosar nr. 5083/300/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa publică de la 4 octombrie 2007, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a dispus sesizarea Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a deciziei nr. 1480/2005 emisă de Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei excepţie care a fost invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 de CN P.R. SA.
În motivarea excepţiei, s-a susţinut că decizia emisă de autoritatea pârâtă încalcă prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, precum şi principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat în Constituţie.
Reclamanta a precizat că, deşi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 31/2002 referitoare la metodologia de repartizare pe conturi a costurilor corespunzătoare (în forma în vigoare la data depunerii situaţiilor financiare separate pentru anul 2005) nu menţionează obligaţia sa, în calitate de furnizor de serviciu universal, de a întocmi şi prezenta situaţii separate, respectiv bilanţ, note explicative, fluxuri de trezorerie separate pe segmentele rezervat şi nerezervat, prin decizia nr. 1480/2005 pârâta a modificat retroactiv metodologia şi a impus prezentarea acestor situaţii începând cu exerciţiul financiar 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3082 din 28 noiembrie 2007, prin care a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că, exercitarea competenţelor prevăzute în art. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 79/2002, pârâta Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a emis decizia nr. 1480/2005 prin care a stabilit conţinutul şi cerinţele privind întocmirea şi publicarea situaţiilor financiare separate.
Prin această decizie a fost reiterată obligaţia reclamantei de a realiza situaţii financiare separate, fără a se produce efecte retroactive, întrucât bilanţul, care reflectă situaţia patrimonială a societăţii la un moment dat, nu putea fi întocmit anterior datei de 31 decembrie 2005, fără a parcurge toate analizele prevăzute în legislaţia financiar-contabilă.
Având în vedere că, situaţiile financiare separate se întocmesc pe baza situaţiilor financiare anuale, instanţa de fond a considerat că reclamanta putea întocmi situaţiile financiare separate pentru anul 2005 ulterior încheierii exerciţiului financiar al anului 2005 (31 decembrie 2005) şi ulterior realizării situaţiilor financiare anuale şi aprobării acestora de către Consiliul de administraţie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta şi a solicitat modificarea hotărârii, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a deciziei nr. 1480/2005.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 3 din decizia atacată nu modifică retroactiv metodologia privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare separate, începând cu exerciţiul financiar 2005, deci de la 1 ianuarie 2005.
Concluzia instanţei de fond a fost criticată cu motivarea că, bilanţul, ca raportare contabilă, nu este altceva decât o sinteză a înregistrărilor efectuate cronologic pe tot parcursul exerciţiului financiar.
Astfel, s-a arătat că, bilanţul corespunzător anului 2005 nu putea fi întocmit decât dacă, pe tot parcursul anului 2005, ar fi fost întocmite raportările care să facă posibilă colectarea informaţiilor de venit pentru serviciile prestate, dar obligaţia întocmirii acestor raportări a fost impusă numai în luna noiembrie a anului 2005, prin decizia contestată.
De asemenea, s-a susţinut că, împrejurarea că în metodologia de dezvoltare a sistemului de evidenţă contabilă separată, transmisă de recurentă către autoritatea intimată la data de 30 octombrie 2004, au fost prevăzute metodele de alocare a principalelor elemente bilanţiere, nu este de natură să justifice aplicarea retroactivă a deciziei, întrucât metodologia nu impune obligaţii de raportare, asigurând numai îndeplinirea obligaţiei recurentei de a implementa un sistem de evidenţă internă a costurilor suficient de detaliat, astfel încât să fie capabil să identifice costul furnizării individuale a serviciilor poştale incluse în sfera serviciului universal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că dispoziţiile art. 3 din decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei sunt conforme prevederilor art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 31/2002, limitându-se strict la cadrul stabilit de actul de bază în executarea căruia au fost emise, în sensul reglementării precizărilor necesare procesului de punere în executare a legislaţiei primare.
Apărările recurentei privind încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii se dovedesc a fi neîntemeiate faţă de prevederile legale privind modul de întocmire a situaţiilor financiare anuale.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 82/1991, republicată, termenul de depunere a situaţiilor financiare anuale, în cazul persoanelor juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, este de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.
Coroborând aceste prevederi legale cu dispoziţiile art. 4 alin. (1) pct. c din decizia nr. 1480/2005, potrivit cărora „situaţiile financiare separate vor cuprinde reconcilierea bilanţurilor şi a conturilor de profit şi pierdere aferente segmentelor de afaceri prezentate în cadrul situaţiilor financiare separate cu bilanţul, respectiv contul de profit şi pierdere incluse în situaţiile financiare anuale reglementate prin legislaţia financiar - contabilă”, rezultă că situaţiile financiare separate pe anul 2005 nu puteau fi întocmite de recurentă decât după definitivarea situaţiilor financiare anuale reglementate prin legislaţia financiar contabilă.
În consecinţă, întocmirea bilanţului, din care să rezulte situaţia capitalului mediu angajat, precum şi a notelor explicative aferente nu poate fi realizată anterior încheierii exerciţiului financiar, deoarece datele necesare nu erau disponibile.
Dispoziţiile deciziei contestate nu puteau fi puse în aplicare decât la momentul încheierii exerciţiului financiar aferent anului 2005, iar pentru întocmirea situaţiilor financiare separate pentru anul 2005, recurenta a beneficiat de o perioadă suficientă de timp, cuprinsă între data comunicării deciziei (noiembrie 2005) şi data stabilită pentru depunerea situaţiilor financiare separate (31 august 2006).
Prevederea expresă din art. 3 alin. (2) lit. a) şi c) din decizia nr. 1480/2005, în sensul că nu se aplică situaţiilor financiare pentru anul 2004, nu semnifică aplicarea lor de la 1 ianuarie 2005, cum eronat s-a susţinut în recurs, ci a fost motivată de faptul că anul 2005 a fost primul an în care recurenta avea obligaţia de a întocmi situaţii financiare separate complete.
În consecinţă, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de CN P.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 3082 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2412/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
