ICCJ. Decizia nr. 2408/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2408/2008
Dosar nr. 2189/54/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 2 octombrie 2007, reclamanta SC R.E. SRL Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. KK/2007 şi a deciziei de impunere nr. 265/2007 emise de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod greşit s-au constatat în sarcina sa, obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 962.761 RON, precum şi bază impozabilă suplimentară pentru TVA, în sumă de 3.624,279 RON.
Reclamanta a precizat că, în cauză sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, iar executarea actelor fiscale contestate, ar pune societatea în situaţia de a nu mai continua activitatea.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 339 din 7 decembrie 2007 a admis cererea formulată de reclamanta SC R.E. SRL Craiova în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova. A dispus suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. KK/2007 şi a deciziei de impunere nr. 265/2007 emise de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, până la pronunţarea instanţelor de fond.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, executarea actelor administrative contestate este de natură a crea pagube serioase, cu consecinţe grave în patrimoniul reclamantei, iar măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie, corespunzătoare în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj în numele şi pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pentru Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, pentru a dispune suspendarea executării actelor administrative trebuie îndeplinite cumulativ cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv să fie un caz bine justificat şi o pagubă iminentă, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, apărările reclamantei fiind cu privire la fondul cauzei.
Examinând cauza în raport cu critica adusă soluţiei instanţei de fond, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauză, se reţine că hotărârea instanţei de fond atacată este legală şi temeinică, apreciindu-se corect că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege pentru a dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat derivă în speţă din faptul că, procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul de control fiscal, reprezintă un motiv întemeiat pentru adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Executarea prin înfiinţarea popririi, ce se poate porni împotriva debitorului creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii debitorului - societate comercială.
Organul fiscal are posibilitatea să instituie măsuri asiguratorii asupra bunurilor, potrivit art. 126 şi urm. C. proc. fisc., întrucât suspendarea vizează executarea propriu-zisă a actului, iar nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurator.
Se susţine că, reclamanta a achitat cauţiunea prevăzută de art. 185 C. proc. fisc., iar introducerea căilor administrative de atac a acţiunii împotriva actelor administrative, precum şi suspendarea executării actelor administrative nu sunt cauze care să determine suspendarea aplicării majorărilor de întârziere pentru debitele restante, împrejurare care este de natură a-i crea contribuabilului o responsabilitate mai mare, în situaţia în care, demersul său legal va fi respins.
Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, fără ca aceasta să aducă atingere deciziilor autorităţilor administrative, prin care se impun agenţilor economici, o serie de obligaţii. În acest sens se are în vedere Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională în materie administrativă care cheamă autoritatea jurisdicţională competentă - în speţă instanţa judecătorească să ia măsuri provizorii corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor, ca şi Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, din care rezultă că, executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare.
În concluzie, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj în numele şi pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pentru Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova împotriva sentinţei nr. 339 din 7 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2407/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2409/2008. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
