ICCJ. Decizia nr. 2418/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2418/2008
Dosar nr. 5140/2/2006
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 mai 2006, reclamantul D.V. a solicitat:
- anularea în tot a Referatului A.N.P.C. din 30 septembrie 2005;
- anularea în tot a Raportului de evaluare a perioadei de stagiu din 31 octombrie 2005;
- obligarea pârâtelor A.N.P.C. şi O.J.P.C. Călăraşi la emiterea unor acte administrative în conformitate cu realitatea;
- obligarea directorului executiv al O.J.P.C. Călăraşi, D.A., la plata de daune morale în cuantum de 100.000 RON;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi pe procedura de evaluare a activităţii funcţionarilor publici debutanţi, conform HG nr. 1209/2003.
Pârâta A.N.P.C. a invocat excepţia lipsei de interes a contestatorului în anularea referatului şi a raportului de evaluare.
Pârâtul D.A. a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, a lipsei de interes, excepţia de tardivitate a cererii şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a unit cu fondul excepţia lipsei de interes şi a respins celelalte excepţii invocate.
Prin sentinţa civilă nr. 1198 din 7 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes; a respins acţiunea şi a obligat reclamantul să plătească cheltuielile de judecată pârâtului D.A.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data introducerii acţiunii reclamantului îi încetaseră raporturile de serviciu cu O.J.P.C. Călăraşi, în baza deciziei nr. 41 in 17 noiembrie 2005, pe care acesta nu a înţeles să o conteste.
S-a mai reţinut că reclamantul a solicitat emiterea unor alte acte administrative, referat şi raport de evaluare, conforme cu realitatea, ceea ce nu mai are finalitate corespondentă interesului acestuia, întrucât o eventuală schimbare a calificativului din necorespunzător în corespunzător are drept consecinţă numirea funcţionarului public debutant într-o funcţie publică definitivă, imposibil de realizat în condiţiile în care raporturile de serviciu au încetat.
Cererea privind daunele morale, fiind accesorie acţiunii principale a fost apreciată, de asemenea, ca fiind lipsită de interes.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.V.
Cererea de recurs a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a insistat pe greşita rezolvare a excepţiei lipsei de interes în promovarea acţiunii în contencios administrativ, rezolvare fundamentată pe premise la rândul lor eronat reţinute de instanţa de fond privitoare la caracterul preparator al actelor a căror anulare s-a cerut în raport cu emiterea deciziei funcţionarului public ierarhic superior şi la cererea de încetare a raporturilor de serviciu formulată de recurentul - reclamant.
În opinia recurentului au fost îndeplinite, cumulativ, condiţiile cerute pentru promovarea unei acţiuni, interesul fiind legitim, personal, născut şi actual; instanţa, ignorând legislaţia aplicabilă în speţă, a omis a observa că întocmirea neconformă cu realitatea a referatului/raportului ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată produce consecinţe independent de încetarea sau nu a raporturilor de serviciu. În acest sens, s-a arătat că una din consecinţele negative se materializează, în privinţa sa, în împrejurarea că perioada de stagiu nu va fi considerată vechime în muncă [art. 53 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată]. Totodată, interesul recurentului este şi de ordin moral deoarece actele contestate sunt de natură a aduce atingere reputaţiei şi profesionalismului său.
În apărările dezvoltate la întâmpinările formulate faţă de cererea de recurs, intimaţii O.J.P.C. Călăraşi, A.N.P.C. şi D.A. au precizat că este evidentă lipsa de interes a recurentului - reclamant ale cărui raporturi de serviciu cu O.J.P.C. Călăraşi au încetat, astfel că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, este legală şi temeinică.
Examinând cauza prin prisma criticilor recurentului, expuse mai înainte, şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate.
În mod corect şi în virtutea art. 137 C. proc. civ. judecătorul fondului a analizat cu prioritate excepţia lipsei de interes a contestatorului în formularea acţiunii, invocate de pârâţii O.J.P.C. Călăraşi, D.A., în calitate de director executiv al acestei autorităţi, şi A.N.P.C.
Interesul reprezintă una din cerinţele necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, respectiv ceea ce conferă unei persoane fizice (sau juridice) calitatea de parte în proces.
La rândul său, interesul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, anume să fie legitim (să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege/interes ocrotit de lege), personal şi direct, născut şi actual.
În speţă, probatoriul administrat a evidenţiat că reclamantul a solicitat încetarea raportului de serviciu începând cu data de 17 noiembrie 2005, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, modificată, iar prin Decizia nr. 41 din 17 noiembrie 2006 emisă de directorul executiv O.J.P.C. Călăraşi s-a dat curs acestei solicitări.
În acest context, la data de 15 mai 2006, reclamantul nu mai dovedea existenţa unui „interes" – în parametrii necesari şi menţionaţi mai sus – pentru promovarea unei acţiuni în anularea referatului A.N.P.C. din 30 septembrie 2005 şi a raportului de evaluare a perioadei de stagiu din 31 octombrie 2005, acte premergătoare unei decizii a funcţionarului public ierarhic superior în procedura de evaluare a activităţii funcţionarilor publici debutanţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 din HG nr. 1209/2003.
Lipsa interesului se invocă pe cale de excepţie, aşa cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă, această excepţie fiind una de fond, peremptorie şi absolută.
Sancţiunea pentru lipsa interesului în exercitarea unui demers judiciar este aceea a respingerii acţiunii, astfel că soluţia pronunţată de instanţa de fond este corectă şi legală.
În privinţa prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată, invocate de recurent, Înalta Curte reţine că acestea nu sunt incidente în cauza de faţă deoarece privesc numai situaţiile în care este vorba de „eliberarea din funcţia publică" aşa cum rezultă clar din economia întregului art. 53 din actul normativ în discuţie.
Ca urmare, pentru cele expuse şi în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.V. împotriva sentinţei civile nr. 1198 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2383/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2422/2008. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
