ICCJ. Decizia nr. 2466/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2466
Dosar nr.1444/33/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21959 din 9 iulie 2007, cu consecinţa recunoaşterii calităţii sale de refugiat şi acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât soţul său a fost nevoit să se refugieze în cursul lunii septembrie a anului 1942, împreună cu mama sa, din localitatea Cojocna, jud. Cluj în localităţile Cojocna Nouă, Boju, Turcia unde au stat până în luna martie a anului 1945, situaţie dovedită de aceasta prin acte de stare civilă şi declaraţiile de martorii autentificate de notarul public.
Prin sentinţa civilă nr. 84/2008 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de soţ supravieţuitor al unei persoane care a avut calitatea de refugiat în perioada septembrie 1942-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că probatoriului administrat în cauză atestă împrejurarea că soţul reclamantei, împreună cu mama sa, s-au refugiat în luna septembrie 1942, urmare a persecuţiilor etnice, din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, reîntoarcerea având loc în cursul lunii aprilie a anului 1945.
În atare condiţii instanţa a apreciat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, reclamanta fiind îndrituită la acordarea măsurilor reparatorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând, pe de o parte, că instanţa a stabilit un interval de refugiu pentru o urmaşă, cu toate că indemnizaţia prevăzută de lege este una fixă, iar că, deşi potrivit prevederilor legale sunt necesare două surse de informaţie care să indice aceleaşi date, instanţa a procedat la stabilirea drepturilor în speţă fără a analiza criticile formulate cu privire la declaraţiile martorilor.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din acelaşi act normativ, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, in condiţiile ordonanţei, de o indemnizaţie lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de actul normativ se poate face, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum şi depoziţia martorului audiat nemijlocit de instanţă, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, în condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Se constată nefondată şi critica recurentei relativă la perioada refugiului, întrucât judecătorul fondului nu a acordat un interval de refugiu reclamantei, ci a stabilit perioada în care C.A., soţul decedat al reclamantei, a avut calitatea de refugiat.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 84/2008 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2379/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2467/2008. Contencios → |
|---|
