ICCJ. Decizia nr. 2475/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2475
Dosar nr. 2585/1/2008
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamanta T.I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 13100 din 23 februarie 2007, cu consecinţa recunoaşterii calităţii sale de beneficiară a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea, cu motivarea că nu a avut un domiciliu de unde să fi fost strămutată în alta localitate, or, fiind născută în refugiu, este îndreptăţită la plata acestei indemnizaţii, cu atât mai mult cu cât şi tatălui său i s-a recunoscut acest drept.
Prin sentinţa nr. 99/ CA/ 2007 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 16 mai 1943-10 mai 1944.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit probatoriului administrat în cauză, părinţii reclamantei s-au refugiat, începând cu anul 1940, din comuna Şuncuiuş, Judeţul Bihor şi că reclamanta s-a născut în anul 1943 în localitatea de refugiu.
În atare condiţii instanţa a apreciat că hotărârea pârâtei este nelegală, reclamanta fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând, în esenţă, că situaţia reclamantei nu se încadrează în ipoteza legii, dat fiind faptul că aceasta nu era născută la data strămutării părinţilor săi.
Prin încheierea nr. 7800 din 15 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, faţă de natura pricinii şi în raport cu prevederile art. 21 din Legea nr. 303/2004 şi art. 4 pct. 1 C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile aflate la filele 11 - 19, 25 şi 26, declaraţia martorului audiat nemijlocit de instanţă, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 99/CA/2007 din 1 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2468/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2476/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
