ICCJ. Decizia nr. 2505/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2505/2008
Dosar nr. 3506/36/2008
Şedinţa publică de la 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 noiembrie 2007, B.L. a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Constanţa să se dispună:
- anularea deciziei nr. 944 din 10 septembrie 2007 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, cu modificările şi completările ulterioare;
- recunoaşterea dreptului său constând în stabilirea acelei calităţi;
- obligarea pârâtei la stabilirea şi acordarea drepturilor legale pentru perioada 6 martie 1945 - 13 noiembrie 1956.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că deşi a făcut dovada cu înscrisuri a împrejurărilor pe baza cărora a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, cu modificările şi completările ulterioare, prin decizia nr. 94 din 10 septembrie pârâta i-a respins cererea, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, care o prejudiciază.
În drept ea şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2288 din 12 decembrie 2007 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Această din urmă instanţă a pronunţat apoi, sentinţa civilă nr. 282/CA din 7 aprilie 2008, prin care s-a dezînvestit la rândul său, în favoarea Tribunalului sesizat iniţial.
Întrucât între cele două instanţe judecătoreşti de grade diferite s-a ivit un conflict negativ de competenţă, dosarul cauzei a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă, potrivit art. 21 C. proc. civ.
Se constată că soluţia corectă este cea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, deoarece atât din cuprinsul acţiunii, cât şi din precizarea făcută în faţa acestei Curţi la termenul din 7 aprilie 2008, rezultă fără echivoc că reclamanta a contestat legalitatea deciziei nr. 944 din 10 septembrie 2007 prin care pârâta i-a respins cererea pentru stabilirea calităţii de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, ea a cerut obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască acea calitate, cu consecinţa acordării efective a drepturilor pretinse.
Cu un asemenea obiect şi în raport cu reglementarea instituită prin dispoziţiile art. 8 alin. (5) din actul normativ mai sus menţionat, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, precum şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., litigiul de faţă atrage competenţa materială a Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, (ca primă instanţă), iar nu competenţa Curţii de Apel, cum greşit a reţinut Tribunalul.
În consecinţă, potrivit art. 22 alin. ultim din acelaşi Cod, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe B.L. şi Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2506/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
