ICCJ. Decizia nr. 2488/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2488/2008
Dosar nr. 3324/118/2006
Şedinţa publică de la 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Ordinul din 24 decembrie 2002, Ministrul Justiţiei a dispus trecerea în rezervă a colonelului D.N.Ş., comandant secţie deţinere interioară de maximă siguranţă la Penitenciarul P.A., pentru încălcarea gravă a prevederilor regulamentelor militare, ordinelor şi instrucţiunilor ministrului, şefului Direcţiei Generale a Penitenciarelor sau ale altor reglementări legale, prin aplicarea de rele tratamente unor deţinuţi.
Legalitatea acestui act administrativ individual a fost contestată în justiţie de către D.N.Ş. prin acţiunea introdusă la data de 5 decembrie 2005 şi precizată ulterior.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea pricinii ca urmare a declinării competenţei, dispusă de către Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 67/CA din 23 ianuarie 2008 a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că aşa cum rezultă din chiar recunoaşterea reclamantului, acesta a luat cunoştinţă cu ordinul atacat la data de 6 ianuarie 2003, astfel că termenul limită până la care se putea adresa instanţei, prevăzut de art. 5 alin. final al Legii contenciosului administrativ nr. 29/1999 era 6 ianuarie 2004.
S-a mai motivat că depăşirea acelui termen atrage decăderea reclamantului din dreptul de a mai introduce acţiunea pentru anularea actului juridic despre care susţine că îl vatămă.
Fiind decăzut din dreptul de a contesta actul administrativ, reclamantul nu poate pretinde nici obligarea autorităţii publice pârâte la plata unor daune materiale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.N.Ş.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza pe baza unei excepţii de procedură ridicată de pârâtul Ministerul Justiţiei. Că, în realitate, acesta i-a comunicat ordinul sancţionator abia după sesizarea instanţei de judecată şi la solicitarea lui, situaţie în care, dispoziţiile legale invocate din cele două legi privind contenciosul administrativ (nr. 29/1990 şi respectiv, nr. 554/2004) nu puteau justifica soluţia respingerii acţiunii ca tardivă.
Critica nu este întemeiată.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor şi lucrărilor din dosar, obiectul litigiului dintre părţi îl constituie cererea reclamantului D.N.Ş. pentru anularea Ordinului de trecere în rezervă nr. 3276/c din 24 decembrie 2002, emis de Ministrul justiţiei.
Actului administrativ îi erau deci, aplicabile prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ acţiunii atunci în vigoare.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din lege, în toate cazurile introducerea cererii la Tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
Aplicaţiunea acestui text legal a fost făcută în mod corect de prima instanţă, deoarece din memoriul adresat Ministrului Justiţiei rezultă fără echivoc faptul că D.N.Ş. a luat cunoştinţă, în scris, de trecerea sa în rezervă la data de 6 ianuarie 2003, iar în ziua în care a semnat el a înaintat un raport prin care a contestat legalitatea şi temeinicia măsurii disciplinare (Dosarului nr. 638/AS/2005 al Tribunalului Constanţa).
În condiţiile date este evident că sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea în anulare abia la 5 decembrie 2005, s-a făcut după expirarea termenului de decădere prevăzut în norma juridică precitată, dar şi a termenului de 1 an, institut prin dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având în vedere aceste considerente şi inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.N.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 67/CA din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2487/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2493/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
