ICCJ. Decizia nr. 2510/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2510/2008
Dosar nr. 1102/2/2007
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 februarie 2007reclamanta SC B.U.R. SA Bucureşti a chemat în judecată M.F.P. - A.N.A.F., direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor şi autoritatea naţională a vămilor, a solicitând anularea Deciziei nr. 142 din 10 august 2006, anularea procesului verbal de control nr. 56799 din 18 octombrie 2004 şi restituirea sumei de 140.436 RON, reprezentând T.V.A., cu dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii reclamanta arătă că, potrivit dispoziţiilor fiscale în materie, nu se datorează şi nu trebuită plătită T.V.A. asupra sumei reprezentând contravaloarea accizelor, la momentul importului de bere la cisterna plasată în regim suspensiv de plata accizelor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2134 din 12 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea, apreciind că reclamanta nu se încadrează în condiţiile de exonerare de la plata T.V.A. pe perioada verificată, în raport de cerinţele prevăzute de Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 1844 din 22 decembrie 2003.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC H.R. SA Bucureşti (fostă SC B.U.R. SA), susţinând în esenţă că potrivit dispoziţiilor codului fiscal nu se datorează T.V.A. asupra sumei reprezentând contravaloarea accizelor, la momentul importului de bere, întrucât accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare la momentul în care acciza devine exigibilă, adică la eliberarea spre consum.
Recurenta precizează că în motivarea deciziei atacate se face menţiune că nu datorează T.V.A. aferent accizei berii la momentul importului, ci la momentul în care berea este dată spre consum, în final se respinge contestaţia şi cu motivarea că până la momentul controlului, societatea reclamantă eliberase deja berea spre consum.
În continuare recurenta arată că a fost sancţionată de autoritatea vamală pentru că nu a achitat T.V.A. aferent berii importate la momentul efectuării importului şi că a şi achitat T.V.A. aferent accizei pentru berea importată în momentul în care aceasta a fost pusă în consum.
Altfel spus, deşi pentru berea respectivă la momentul controlului a fost achitat T.V.A. aferent accizei, susţine recurenta, a fost obligată prin procesul-verbal contestat să-l mai plătească încă odată, dar şi cu dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin procesul-verbal de control nr. 56799 din 18 octombrie 2004 încheiat de Autoritatea Naţională a Vămilor s-a stabilit în sarcina SC B.U.R. SA creanţe în sumă de 140.436 lei reprezentând T.V.A., dobânzi şi penalităţi aferente T.V.A., pentru operaţiunile vamale de import derulate în perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2004, în care plata accizei la birourile vamale a fost suspendată.
Obiectul de activitate al societăţii constă în prelucrarea industrială şi distribuirea de bere şi malţ în baza autorizaţiei de antrepozit fiscal eliberată la data de 19 decembrie 2003 de M.F.P.
Referitor la plata T.V.A. se pune problema când ia naştere această datorie.
În cauză sunt incidente prevederile art. 136, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora: „În cazul unui import de bunuri T.V.A. devine exigibilă la data când se generează drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislaţiei vamale în vigoare".
Conform art. 157 alin. (2) Cod fiscal în vigoare în anul 2004, T.V.A. pentru importuri se plăteşte la organul vamal.
Susţinerea recurentei potrivit căreia a achitat T.V.A nu poate fi reţinută, atestarea fiscală din 21 septembrie 2004 eliberată A.N.A.F. care atestă ca nu avea datorii, neconstituind o dovadă atâta timp cât textul citat precizează că T.V.A. se achită la organul vamal.
Întrucât recurenta-reclamantă nu a dovedit că a achitat T.V.A. sau că a obţinut certificat de exonerare de plată a T.V.A. direct de la organele vamale, potrivit dispoziţiilor art. 157 alin. (3) Cod Fiscal, pentru a fi valabilă plata către Fisc, în mod corect instanţa de fond i-a respins acţiunea.
Pentru dobânzi A.N.A.F. a desfiinţat capitalul din procesul-verbal de control pentru recalculare, întrucât s-a constatat că în mod greşit în acest act, accesoriile au fost calculate de la data importului, în realitate ele trebuind să se calculeze de la data punerii în consum.
Având în vedere cele mai sus expuse se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC H.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2134 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2508/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2513/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
