ICCJ. Decizia nr. 2524/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2524/2008
Dosar nr. 1461/54/2007
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 12 iunie 2007, reclamanţii M.A.M., B.A.M. T.M. S.I. şi J.G.S. au solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F.suspendarea deciziei privind atragerea răspunderii solidare emisă sub nr. 30037 din 22 martie 2007 de către D.G.F.P. Dolj.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în urma unei inspecţii fiscale s-a constatat că societatea SC M. SRL Craiova datorează sume de bani, situaţie în care a fost emisă Decizia de impunere nr. 399 din 31 iulie 2006, în sarcina societăţii debitoare.
S-a mai arătat că ulterior organul fiscal a încheiat procesul de insolvabilitate al societăţii, iar apoi a fost emisă Decizia de atragere a răspunderii solidare a reprezentanţilor acesteia nr. 30037 din 22 martie 2007.
Reclamanţii au precizat că în baza acestei decizii s-a procedat la instituirea unor sechestre asupra bunurilor proprietatea lor, care au fost notate în cartea funciară, cu toate că împotriva acestei decizii a fost formulată contestaţie la organul fiscal.
Astfel, se impune suspendarea executării deciziei, întrucât s-a trecut la executarea silită a averii debitorilor, cu scopul de a se găsi un cumpărător interesat pentru terenurile în discuţie, fără ca instanţele să fi avut posibilitatea să cenzureze actele fiscale de control, fiind în situaţia unui prejudiciu clar şi a un pagube iminente care nu pot fi preîntâmpinate decât prin această măsură.
Prin sentinţa civilă nr. 238 din 12 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii M.A.M., B.A.M. T.M. S.I. şi J.G.S. în contradictoriu cu intimaţii D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F. A dispus suspendarea executării deciziei de atragere a răspunderii solidare a reclamanţilor nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acesteia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că suspendarea vizează numai executarea efectivă a deciziei de antrenare a răspunderii reclamanţilor şi nu măsurile asigurătorii, care constituie garanţia că în cazul insolvenţei totale sau parţiale a debitorului principal, bugetul de stat nu va fi prejudiciat.
Suspendarea executării deciziei de atragere a răspunderii priveşte doar suspendarea dreptului organului fiscal de a continua executarea silită, neproducând consecinţe asupra sechestrului asigurator deja instituit şi înscris în cartea funciară, care rămâne valabil.
Împotriva sentinţei civile susmenţionate a declarat recurs D.G.F.P. Dolj, în numele şi pentru M.E.F.- A.N.A.F.
În cuprinsul motivelor de recurs formulate a fost invocată în primul rând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F.- A.N.A.F., întrucât această instituţie nu a emis nici unul din actele administrativ fiscale contestate.
S-a mai susţinut că pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condiţia legală privind plata cauţiunii, trebuie îndeplinite cumulativ şi condiţiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv să fie un caz bine justificat şi să se producă o pagubă iminentă.
S-a precizat că în speţă nu s-a făcut dovada pagubei iminente, a prejudiciului efectiv şi nici dovada cazului bine justificat şi că singurul prejudiciat prin neplata creanţelor în litigiu este bugetul de stat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului şi a normelor juridice incidente în cauză se constată că recursul este neîntemeiat.
Se reţine că prin sentinţa nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F. şi a fost dispusă suspendarea deciziei nr. 30037 din 22 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Dolj.
În speţă, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele şi pentru M.E.F.- A.N.A.F.
Cu toate că D.G.F.P. Dolj susţine că actele administrativ fiscale atacate îi aparţin, nu a declarat recurs în nume propriu împotriva sentinţei Curţii de Apel Craiova, cum ar fi fost legal şi firesc şi a declarat recurs doar în numele şi pentru M.E.F.- A.N.A.F., invocând lipsa calităţii procesuale pasive a acestei instituţii care ar fi putut invoca respectiva excepţie în nume propriu.
Această excepţie este formal invocată, câtă vreme partea îndreptăţită la recurs, respectiv D.G.F.P. Dolj nu declară recurs în nume propriu şi formulează motive de recurs, pe fondul cauzei, din partea unei părţi în legătură cu care invocă lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Instituţia suspendării unui act administrativ reprezintă creaţia legiuitorului în baza căreia judecătorul investit cu soluţionarea unei astfel de cereri apreciază dacă se impune sau nu luarea unei astfel de măsuri.
Din actele de la dosar rezultă că împotriva reclamanţilor, în baza deciziei de atragere a răspunderii solidare, pentru obligaţiile fiscale stabilite în sarcina societăţii debitoare, organul fiscal a instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor, aşa cum prevede art. 126 şi următoarele C. proCod Fiscal, în sensul că s-a instituit sechestru asupra unui imobil care s-a înscris în cartea funciară prin Încheierea nr. 13499 din 16 aprilie 2007.
În consecinţă, s-a trecut nu la executarea propriu zisă a actului fiscal, ci la proceduri premergătoare în vederea realizării executării propriu zise, prevăzute de dispoziţiile mai sus arătate.
Dar, o executare propriu zisă a deciziei de atragere a răspunderii solidare în condiţiile în care soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere a fost suspendată de organul fiscal - aspect ce a împiedicat verificarea legalităţii acesteia de către instanţă - are caracterul unui exces de putere din partea organului fiscal.
Pentru a evita această situaţie, se apreciază că prin executarea actului administrativ s-ar cauza pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamanţilor.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că executarea propriu zisă şi efectivă a deciziei de atragere a răspunderii solidare trebuie să se realizeze numai după ce justiţia s-a pronunţat şi a stabilit definitiv şi irevocabil că reclamanţii se fac vinovaţi şi datorează sumele reţinute în sarcina lor.
În consecinţă, recursul declarat în cauză de către D.G.F.P. Dolj, în numele şi pentru M.E.F.- A.N.A.F. este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele şi pentru M.E.F.- A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 238 din 12 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2549/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
