ICCJ. Decizia nr. 2513/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2513/2008
Dosar nr. 2084/2/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 martie 2007 reclamantul A.I. i-a chemat în judecată pe pârâţii D.G.P.M.B., I.G.P.R. şi M.A.I., pentru refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sale şi să se constate că în perioada iunie 1997- martie 2007, funcţiile îndeplinite în cadrul D.G.P.M.B. pot fi echivalate cu funcţia civilă de consilier juridic, în baza studiilor absolvite, a activităţii desfăşurate şi a atribuţiilor prevăzute în fişa postului.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că din 1989 lucrează ca ofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B., fiind absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti cu diplomă de licenţă, promoţia 1997 şi absolvent al cursurilor postuniversitare din cadrul Facultăţii de Drept Bucureşti, specialitatea ştiinţe penale şi criminalistică.
Reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a HG nr. 498/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2709 din 31 octombrie 2007 a respins atât excepţia de nelegalitate, cât şi acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiate.
Cu privire la excepţia de nelegalitate instanţa de fond apreciază că întrucât reclamantul nu invocă o nelegalitate a dispoziţiilor existente în actul normativ respectiv, nelegalitatea invocată referindu-se la omisiunile actului, acest aspect nu poate fi invocat pe calea excepţiei de nelegalitate.
Pe fondul cauzei instanţa de fond consideră că, în speţă nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor reclamantului, întrucât angajatorul şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că reclamantul nu a îndeplinit atribuţii dintre cele prevăzute de Legea nr. 514/2003 pentru echivalarea stagiului în funcţiile efectuate, cu stagiul în funcţia de consilier juridic.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul A.I., susţinând în esenţă că HG nr. 498/2004 încalcă dispoziţiile Constituţiei României, restrângându-i drepturile în mod nelegal şi ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului. Privitor la echivalarea solicitată recurentul-reclamant precizează că în adeverinţele eliberate de angajator se menţionează că a desfăşurat activitate cu profil juridic prin natura atribuţiilor prevăzute în fişa postului, precum şi în specializările obţinute în baza studiilor absolvite.
Recursul este fondat.
Recurentul-reclamant A.I. a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti în anul 1997, cu diplomă de licenţă, în specialitatea ştiinţe juridice, iar în luna septembrie 2000 a absolvit cursul postuniversitar, specialitatea ştiinţe penale - criminalistică.
De la absolvirea facultăţii recurentul-reclamant a lucrat ca ofiţer operativ cercetări penale şi şef birou cercetări penale.
La data de 24 octombrie 2006 a solicitat D.G.P.M.B. o adeverinţă prin care să i se echivaleze perioada lucrată în cadrul M.A.I. cu stagiul în funcţii civile, în vederea admiterii în baroul de avocaţi, cu scutire de examen.
Prin adeverinţa nr. 171863 din 18 noiembrie 2006 emisă de angajator s-a specificat că funcţiile deţinute de A.I. de la absolvirea facultăţii sunt cu profil juridic, fără însă a specifica că aceste funcţii pot fi echivalate cu funcţia de consilier juridic ca funcţie civilă.
Prin HG nr. 498/2004 au fost aprobate Normele metodologice privind echivalarea stagiului efectuat în funcţii militare şi funcţii specifice poliţiei; în cadrul structurilor M.A.I. cu stagiul în funcţii civile.
Prevederile acestei hotărâri a cărei nelegalitate a invocat-o recurentul-reclamant, în anexa 9 specifică D.G.P.M.B., exclud de la echivalare funcţia de şef birou existentă în poliţie, neechivalând-o cu nici o altă funcţie civilă.
Acest aspect este confirmat şi de I.G.P.R. prin adresa aflată la dosarul de fond, în finalul căreia se menţionează că, în vederea eliminării lacunelor legislative existente în HG nr. 498/2004, va supune spre analiză M.A.I. oportunitatea modificării anexei 9 din actul normativ respectiv.
Cu toate acestea, unităţile de poliţie au refuzat să echivaleze funcţiile de ofiţeri de poliţie cu funcţia civilă de consilier juridic.
Argumentul instanţei de fond potrivit căruia ofiţerii de poliţie care lucrează în domeniul cercetării penale nu ar activa în domeniul juridic, nu poate fi reţinut.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Ordinul ministerului internelor şi reformei administrative nr. 265/2005, lucrătorii anume desemnaţi să desfăşoare activitate de cercetare penală trebuie să aibă, în mod obligatoriu, studii juridice superioare, cunoştinţe temeinice şi o conduită morală ireproşabilă.
Profesia de ofiţer de cercetări penale este cu mult mai apropiată de sfera juridicului, atât prin cunoştinţele pe care le presupune, cât şi prin specificul acestei munci (întocmirea dosarelor penale) în comparaţie cu alte funcţii.
Prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 59 din 13 martie 2007 s-a constatat că, reprezintă tratament diferenţiat nerecunoaşterea activităţii desfăşurate de către un ofiţer de poliţie specialist, desemnat în cadrul organului de cercetare penală al poliţiei ca activitate de specialitate juridică şi implicit ca vechime în magistratură.
În baza acestei hotărâri a fost emisă OUG nr. 100/2007 prin care a fost înlăturat tratamentul diferenţiat la care erau supuşi poliţiştii întrucât nu erau admişi în magistratură deoarece nu li se recunoştea perioada lucrată în poliţie ca activitate juridică.
Având în vedere argumentele mai sus prezentate se va admite recursul declarat de reclamant, se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor anexei 9 din HG nr. 498/2004 iar pe fond se va admite acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.I., împotriva sentinţei civile nr. 2709 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi admite excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor anexei nr. 9 din HG nr. 498/2004 şi pe fond admite acţiunea formulată de reclamantul A.I.
Obligă pârâţii să-i recunoască reclamantului dreptul pretins, potrivit căruia funcţiile îndeplinite în perioada iunie 1997 - martie 2007 se echivalează cu funcţia civilă de consilier juridic.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2519/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
