ICCJ. Decizia nr. 2522/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2522/2008
Dosar nr. 6417/2/2007
Şedinţa publică de la 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 20 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul D.A. şi a dispus suspendarea executării Ordinelor din 9 iulie 2007 şi din 4 iulie 2007 emise de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, până la soluţionare în fond a cauzei.
În motivarea încheierii se reţine că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa pagubei.
Astfel, se menţionează că executarea măsurilor dispuse prin cele două ordine este de natură să producă un prejudiciu grav, de natură morală şi financiară reclamantului, iar împrejurările de fapt relevate de reclamant inadverteneţele existente între ordinele comunicate acestuia de autoritate publică şi cele depuse la dosarul cauzei în temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004 sunt de natură a contura existenţa unui caz bine - justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri a făcut recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a dispune suspendarea executării actelor administrative.
Recurenta a arătat că din documentele existente la dosarul cauzei nu rezultă faptul că executarea odinelor contestate este de natură să producă un prejudiciu grav, de natură morală şi financiară reclamantului, astfel cum a argumentat instanţa de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea sa reclamantul - intimat a contestat Ordinele din 4 iulie 2007 şi din 9 iulie 2007 emise de Autoritatea Naţională a Vămilor, acte administrative care conţin dispoziţii contestabile cu privire la schimbarea locului său de muncă. Astfel rezultă cu certitudine motivele, durata şi existenţa acordului reclamantului pentru modificarea raportului său de serviciu, acestea reprezentând un caz bine-justificat şi un prejudiciu iminent, ce s-ar produce dacă măsura ar fi pusă imediat în executare.
Faţă de aceste elemente suspendarea executării actului administrativ apare ca o măsură temporară justificată, fiind îndeplinite condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva încheierii din 20 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2520/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2535/2008. Contencios → |
|---|
