ICCJ. Decizia nr. 2576/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2576/2008
Dosar nr. 1310/30/2007
Şedinţa publică de la 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Timiş şi trimisă spre soluţionare de către Curtea de Apel Timişoara, Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a admiterii cererilor de abţinere formulate de toţi asistenţii judiciari ai Tribunalului Timiş, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligarea acestora la achitarea sporului de vechime în muncă începând cu data de 26 iulie 2005 şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, la plata drepturilor băneşti respective, actualizate cu indicele de inflaţie începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti, la acordarea pentru viitor a dreptului privind sporul de vechime în muncă, la efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, pentru trecut şi pentru viitor, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor la alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor solicitate.
Prin sentinţa nr. 9 din 3 septembrie 2007, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 şi art. 36 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
La rândul său, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 46 din 9 ianuarie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Caraş-Severin, secţia litigii de muncă, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie drepturile băneşti reprezentând spor de vechime în muncă, dreptul subiectiv dedus judecăţii făcând, deci, parte din sfera drepturilor de natură salarială, aşa cum sunt definite de dispoziţiile art. 161 alin. (1) C. muncii, iar litigiul fiind un conflict de muncă, conform art. 248 din acelaşi Cod.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Analizând conflictul negativ de competenţă de faţă în raport de obiectul litigiului şi de normele juridice aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Caraş-Severin, secţia conflicte de muncă, în considerarea celor mai jos arătate.
Din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanţii, solicitând acordarea unor pretinse drepturi salariale restante dar şi nerestante, decurgând din nerecunoaşterea sporului de vechime, rezultă că nu se contestă modul de calcul şi de stabilire al acestor drepturi, în sensul prevăzut de art. 42 din O.U.G. nr. 177/2002, pentru a atrage competenţa secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
Drept urmare, devin incidente în cauză dispoziţiile de drept comun în materie, respectiv prevederile din C. muncii, indicate de altfel ca temei legal al cererii şi de către reclamanţi, în raport de care Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia conflicte de muncă, instanţă căreia îi va fi înaintat dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, în favoarea Tribunalului Caraş–Severin, secţia conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2575/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 258/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
