ICCJ. Decizia nr. 2673/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2673/2008
Dosar nr. 245/59/2008
Şedinţa publică de la 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 martie 2008, reclamanta SC A.B.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Timiş, suspendarea executării deciziei emise de aceasta cu nr. 584 din 11 septembrie 2007, prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale în solidar cu debitorul sumei de 24.656.536 RON SC R&M T.I. SRL.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut ca fiind făcută dovada îndeplinirii cerinţelor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 împotriva sa fiind începută executarea silită în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003.
Prin încheierea din 25 martie 2008, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 584/2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Timiş susţinând în esenţă că reclamanta a solicitat suspendarea executării fără a îndeplini obligaţia depunerii unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate ceea ce în mod corect impunea respingerea cererii ca şi inadmisibilă.
Totodată, recurenta a invocat şi netemeinicia hotărârii în condiţiile în care în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 14 din Legea nr. 2004 cu referire la cazul bine justificat şi la paguba iminentă.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Existenţa cazului bine justificat astfel cum este el definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, rezultă din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială puternică în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă - constă într-o perturbare gravă previzibilă a funcţionării autorităţii publice sau serviciului public.
Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 2/2003, privind C. proc. fisc., instanţa poate suspenda executarea actului administrativ fiscal în condiţiile Legii nr. 554/2004 cu condiţia ca partea să depună o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Or, în cauză reclamanta solicitând suspendarea deciziei de impunere nr. 584/2007, invocă drept caz bine justificat faptul emiterii somaţiei de plată din 24 octombrie 2007, iar ca şi pagubă iminentă cuantumul obligaţiei de plată 24.656.536 RON, motive pe care nelegal şi netemeinic instanţa de fond le-a apreciat ca făcând dovada îndeplinirii cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În plus, de reţinut că reclamanta nu a îndeplinit obligaţia depunerii cauţiunii, situaţie în care recursul declarat de D.G.F.P. Timiş urmează a fi admis şi în raport de dispoziţiile art. 313 C. proc. civ. casată sentinţa Curţii de Apel Timişoara şi respinsă cererea de suspendarea executării formulată de SC A.I. SRL Banat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Timiş împotriva încheierii din 25 martie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi pe fond respinge cererea de suspendare a executării formulată de S.C. A.B.I. SRL Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2670/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2679/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
