ICCJ. Decizia nr. 2825/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2825/2008
Dosar nr. 39742/3/2007
Şedinţa publică din 12 august 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 21 iunie 2007, reclamantul A.A.Ş. a chemat în judecată pârâtul M.A.N. (în prezent Ministerul Apărării), solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor de pensie militară neplătite în mod abuziv tatălui său, A.G. în perioada 1 octombrie 1950 - 1 ianuarie 1956, în cuantum de 141.930 ron şi la daune morale în cuantum de 50.000 ron, precum şi la 2.500 ron/zi penalităţi pentru întârziere de la pronunţarea hotărârii până la plata efectivă.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că la 19 septembrie 1950 tatăl său a fost arestat de securitatea din Craiova şi încarcerat sub învinuirea de crime de război şi crime împotriva umanităţii, iar ca urmare a arestării, la 1 octombrie 1950 i s-a sistat plata pensiei militare. A mai arătat că, la 21 iulie 1952, tatăl său a fost judecat, achitat şi eliberat din penitenciar, la 1 ianuarie 1956 s-a reluat plata pensiei militare, după care, la 5 octombrie 1959 tatăl său a decedat.
Prin sentinţa civilă nr. 4289 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Încheierea pronunţată la 19 februarie 2008 în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la Decizia nr. 47884/1956 emisă de M.A.N. (fost M.F.A.).
În timp ce Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, era investită cu judecarea excepţiei de nelegalitate menţionată, la data de 19 mai 2008 reclamantul depune la dosar, în două exemplare, o cerere dactilografiată în care menţionează expres că înţelege să renunţe la cererea de soluţionare a excepţiei de nelegalitate asupra Deciziei de pensionare nr. 47884/1956, excepţie ridicată prin cererile din 9 iulie 2007 şi 18 februarie 2008.
Prin încheierea pronunţată la 4 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul prevederilor art. 246 C. proc. civ., a luat act de cererea formulată de reclamant, privind renunţarea la judecarea excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 47887/1956 emisă de M.A.N. (fost M.F.A.).
Împotriva Încheierii din 4 iunie 2008 a declarat recurs reclamantul A.A.Ş.
În cuprinsul recursului, recurentul evocă o cerere depusă la instanţa de fond la 27 mai 2008, prin care „şi-a precizat din nou cererea de excepţie de nelegalitate rugând instanţa a uni cele 3 cereri anterioare" din datele de 9 iulie 2007, 18 februarie 2008 şi 19 mai 2008 privind excepţia de nelegalitate asupra Decretelor nr. 207/1948 şi nr. 360/1949 şi a deciziei de pensionare nr. 47884/1956.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, urmează a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
Cum din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a renunţat în mod voluntar, expres şi neechivoc la judecata recursului, reconsiderarea ulterioară a deciziei nu este de natură a-l readuce pe acesta în postura de dinaintea renunţării.
Renunţarea la judecată nu anulează, însă, părţii respective posibilitatea de a formula o nouă cerere pentru valorificarea aceluiaşi drept, în măsura în care nu a intervenit prescripţia.
Rezultă că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.A.Ş. împotriva Încheierii din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2823/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2826/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
