ICCJ. Decizia nr. 2826/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2826/2008
Dosar nr. 60/42/2008
Şedinţa publică din 12 august 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC R.L. SA Târgovişte a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dâmboviţa, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1 din 8 ianuarie 2008 şi a raportului de inspecţie încheiat la aceeaşi dată.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că prin actele administrativ fiscale menţionate s-a constatat în sarcina societăţii un debit în cuantum de 5.433.667 lei, reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere.
Totodată, reclamanta a susţinut că nu este normal ca o asociaţie în participaţiune să aibă calitatea de contribuabil, iar organul fiscal trebuia să-i aplice regimul unui contribuabil persoană juridică la impunerea veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente.
De asemenea, reclamanta a mai susţinut că utilizarea unei amortizări liniare în contabilitate faţă de amortizarea degresivă folosită în determinarea profitului impozabil nu reprezintă o neregulă fiscală care să fie sancţionată cu impunerea unor debite fiscale.
Prin sentinţa nr. 38 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării silite a raportului de inspecţie fiscală nr. 105 din 8 ianuarie 2008 şi a deciziei de impunere nr. 1/2008 emise de D.G.F.P. Dâmboviţa, până la soluţionarea irevocabilă pe fond a cauzei.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că actele administrativ fiscale a căror suspendare se solicită au fost contestate pe cale administrativă, procedura de analizare a apărărilor reclamantei fiind în curs de verificare.
De asemenea, a mai reţinut instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente. În speţă, s-a apreciat că prin executarea silită a creanţei stabilite, reclamanta ar avea fonduri mult diminuate pentru a-şi realiza obiectul de activitate, iar în patrimoniul său s-ar produce un prejudiciu previzibil.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dâmboviţa, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi susţine în esenţă, că a fost admisă cererea de suspendare a executării actului administrativ fără ca petenta să aducă nici un motiv pertinent în susţinerea acţiunii, confundând obiectul cererii de suspendare cu cel al soluţionării în fond a contestaţiei actului administrativ.
Cea de-a doua critică vizează nelegalitatea hotărârii atacate, recurenta motivând că în mod greşit s-a dispus suspendarea actului administrativ pentru că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ - cazul bine justificat şi existenţa unei pagube iminente.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor expuse şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta critică sentinţa pentru faptul că deşi nu s-a motivat cererea de suspendare a executării actului administrativ şi nu au fost îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, totuşi instanţa de fond a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1/2008 emisă de Administraţia Finanţelor Publice pentru contribuabilii mijlocii.
Reclamanta-intimată a contestat actul administrativ apreciind că sunt motive temeinice de natură să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii acestuia relativ la beneficiul impunerii veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe măsură ce ratele devin scadente, la nedeductibilitatea din venituri a cheltuielilor cu sponsorizarea pentru instalaţia nocturnă a stadionului municipal şi a cheltuielilor cu amortizarea fiscală aferentă mijloacelor fixe „rezultată din înregistrarea eronată a amortizării fiscale degresive".
S-a motivat că prin executarea acestor acte contestate s-ar produce intrarea societăţii reclamante în procedura de insolvenţă şi falimentul acesteia în condiţiile în care debitul de 53,4 miliarde ROL echivalează cu un impozit pe profit mai mare ca profitul înregistrat de societate în perioada controlată.
În mod corect prima instanţă a reţinut îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege, atât a cazului bine justificat în raport de obiectul de activitate al reclamantei - lucrări de instalaţii electrice, ponderea principală a activităţii fiind desfăşurată în baza contractelor de asociere în participaţiune şi a contractului cu plata în rate privind delegarea gestiunii, prin concesionare a serviciului de iluminat public în oraşele Găeşti, Craiova, Deva, Hunedoara - cât şi necesitatea luării măsurii suspendării pentru prevenirea unei pagube iminente asupra patrimoniului reclamantei, având în vedere cuantumul ridicat al obligaţiilor fiscale calculate de recurentă.
Fiind vorba de anumite servicii publice desfăşurate de intimata-reclamantă, în mod just s-a apreciat de prima instanţă că punerea în executare a actului administrativ fiscal ar avea consecinţe negative asupra activităţii acesteia.
Cât priveşte susţinerea recurentei, cum că nu s-a motivat şi dovedit existenţa unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ a cărei suspendare s-a cerut, trebuie avută în vedere apărarea intimatei-reclamante în adresa nr. 1126/2007 raportat la constatările efectuate în urma inspecţiei fiscale realizate la SC R.L. SA Târgovişte.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată şi în documente emise de organismele internaţionale în condiţii similare cu reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanţa o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 38 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2825/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2858/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
