ICCJ. Decizia nr. 304/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 304/2008
Dosar nr. 857/64/2007
Şedinţa publică de la 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 857/64/2007 la Curtea de Apel Braşov, reclamantul Municipiul Săcele, prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor – Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, anularea deciziei nr. 670605 din 28 martie 2007 şi a notei de debit din 31 ianuarie 2007, emise de pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost înştiinţat de pârât cu privire la o datorie de 4.715 euro, reprezentând majorări de întârziere, urmare a achitării cu întârziere a creanţei principale.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 115/F din 10 septembrie 2007, a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de fond, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul Municipiul Săcele, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor – Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actele a căror anulare se cere sunt acte administrative fiscale, competenţa stabilindu-se în funcţie de valoarea obligaţiei fiscale care este sub 500.000 RON, ceea ce atrage pentru soluţionare pe fond a cauzei, competenţa materială a Tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor – Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi respingerea excepţiei necompetenţei materiale invocată din oficiu, întrucât actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat este emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul de Finanţe – Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, iar competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel şi nu Tribunalului, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recursul este nefondat.
Reclamantul Municipiul Săcele, prin Primar, a solicitat anularea unui act administrativ şi fiscal, în baza căreia s-a stabilit în sarcina acestuia o obligaţie fiscală de 4.714 euro.
În speţă sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, dispoziţii care se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Dispoziţiile legale enunţate stabilesc competenţa materială a instanţei de fond în raport de două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul, în cazul de faţă contribuţia în privinţa căreia reclamantul pretinde că a fost obligat în mod netemeinic şi nelegal la plata sumei de 4.714 euro, reprezentând majorări de întârziere, calculate ca urmare a solicitării după termen a debitului restant, aferent contractului X.
Astfel dacă litigiul priveşte, pe lângă anularea unui act administrativ şi taxe, impozite, contribuţii sau datorii, vamale şi accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu expres prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecinţă, Tribunalele soluţionează în fond cereri având ca obiect, taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale accesorii ale acestora de până la 500.000 RON.
În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă arătând că actul administrativ fiscal contestat are o valoare mai mică de 500.000 RON, a admis excepţia necompetenţei materiale conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., şi a declinat cauza la Tribunalul Braşov.
Pentru aceste considerente, criticile de nelegalitate în soluţionarea excepţiei necompetenţei materiale conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt nefondate, iar recursul declarat de pârât a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor – Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE, împotriva sentinţei nr. 115/F din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 303/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 316/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
