ICCJ. Decizia nr. 316/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 316/2008
Dosar nr. 191/2/2007
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 08 ianuarie 2007, P.T. a solicitat că în contradictoriu cu Prefectura Judeţului Călăraşi şi Agenţia Domeniilor Statului să se constate refuzul nejustificat al pârâtei secunde de a preda, pe bază de protocol, terenul agricol în suprafaţă de 6 ha situat în comuna Ciocăneşti, cu privire la care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate privată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea Comisiei Judeţene Călăraşi, pentru aplicarea Legii fondului funciar s-a stabilit dreptul său de proprietate asupra terenului respectiv, urmând să fie pus în posesie.
Demersurile făcute în vederea efectuării acestei operaţiuni materiale au rămas însă, fără rezultat până în prezent, deoarece Agenţia Domeniilor Statului nu se conformează obligaţiei legale care îi incumbă, anume aceea de predare efectivă a terenului în discuţie.
Considerând atitudinea pârâtei ca un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri şi pentru valorificarea dreptului său legitim, P.T. s-a văzut nevoit a se adresa instanţei de contencios cu acţiunea de faţă.
Prin sentinţa civilă nr. 1930 din 04 iulie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin acţiunea formulată, reclamantul nu contestă „niciun act administrativ emis de către o autoritate publică şi nu s-a invocat în condiţiile legii precitate, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri”.
În realitate, el revendică o suprafaţă de 6 ha de teren agricol pe raza comunei Ciocăneşti, judeţul Călăraşi, astfel că în raport de dispoziţiile Legii nr. 247/2005, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine judecătoriei, iar nu curţii de apel.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamantul P.T.
Recurentul a susţinut că prima instanţă a stabilit în mod eronat obiectul acţiunii, care în realitate, vizează refuzul Agenţiei Domeniilor Statului de a se conforma obligaţiei legale ce îi revine în legătură cu predarea terenurilor agricole către comisiile locale în vederea eliberării titlului de proprietate asupra acelui teren.
Cu un asemenea obiect, acţiunea atrage competenţa materială a instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ, iar nu a judecătoriei, ca instanţă de drept comun, astfel cum s-a stabilit prin sentinţă.
Critica este întemeiată.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar rezultă fără echivoc că reclamantul P.T. consideră nejustificat refuzul pârâtei Agenţia Domeniilor Statului de a preda pe bază de protocol terenul agricol de 6 ha, asupra căruia i-a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei Judeţene Călăraşi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Afirmaţiile cuprinse în acţiune sunt susţinute de apărările formulate în acest sens de către respectiva comisie judeţeană, atât în cadrul întâmpinării, cât şi în plângerea prealabilă adresată Agenţiei Domeniilor Statului la data de 06 martie 2007.
Dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului nu este unul litigios şi nici nu este repus în discuţie prin cererea de chemare în judecată, al cărei obiect se referă doar la constatarea refuzului nejustificat al agenţiei, ca autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, de a soluţiona cererile formulate şi de a preda pe bază de protocol, terenul agricol către comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Obligaţia Agenţiei Domeniilor Statului de a preda pe bază de protocol, terenurile care fac obiectul retrocedării a fost instituită prin dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001, precum şi prin cele conţinute în art. 47 alin. (1) ale Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
Prin urmare, se constată că în speţă nu este vorba de o cerere de revendicare a bunului imobil, ci de o acţiune a reclamantului P.T. întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru a cărei soluţionare, în primă instanţă, competenţa aparţine curţii de apel conform art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din legea organică mai sus menţionată.
Calificând în mod greşit obiectul acţiunii şi dezinvestindu-se în favoarea Judecătoriei Călăraşi, ca efect al admiterii unei excepţii de procedură invocată din oficiu, Curtea de apel a pronunţat o hotărâre cu nesocotirea normelor legale referitoare la competenţă.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe de fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 3, art. 312 pct. 6, art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinţei civile nr. 1930 din 04 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 304/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 32/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
