ICCJ. Decizia nr. 32/2008. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 32/2008
Dosar nr. 184/2/2007
Şedinţa publică de la 9 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.H. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispusă anularea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României din 8 decembrie 2006 emisă de pârâtă şi, obligarea acesteia din urmă să-i prelungească dreptul de şedere pe teritoriul României, cu încă un an, în scopul desfăşurării activităţii comerciale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prelungirea dreptului de şedere i-a fost refuzat cu motivarea că, nu a prezentat documente care să ateste investiţia realizată în conformitate cu planul de afaceri, or, el este investitor de bună credinţă în România, că SC O.E. SRL din momentul fondării a avut un capital de 50.000 RON şi cel puţin 8 angajaţi, iar pentru desfăşurarea activităţii comerciale a achiziţionat 9 matriţe, necesare turnării pieselor şi accesoriilor auto din plastic.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1484 din 31 mai 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, dispunând că aceasta este irevocabilă pe capătul de cerere privind dispoziţia de părăsire a teritoriului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că faptul că, societatea figurează în acţiune şi în acte cu 8 salariaţi, că a achiziţionat un imobil şi o hală în comuna Pantelimon, în care îşi desfăşoară activitatea, nu probează îndeplinirea unei activităţi comerciale profitabile de producţie.
A mai reţinut şi că, reclamantul nu are un drept recunoscut de lege vătămat prin emiterea dispoziţiei de părăsire a teritoriului României, neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că, instanţa nu a motivat respingerea capătului de cerere privind prelungirea dreptului de şedere în România, reţinând doar trunchiat situaţia de fapt constatată prin procesul–verbal din 5 decembrie 2006.
A mai susţinut şi că, profitabilitatea unei activităţii economice de producţie desfăşurate de un străin pe teritoriul României nu reprezintă o condiţie pentru acordarea dreptului de şedere.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs urmează a se constata că aceasta nu a fost timbrat deşi recurentul a fost citat cu această menţiune.
În conformitate cu prevederile art. 11 pct. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru recursul trebuia timbrat cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluţionată de prima instanţă, respectiv cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON şi timbru mobil judiciar de 0,15 RON conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, conform prevederilor legale arătate, Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de A.H. împotriva sentinţei civile nr. 1484 din 31 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 316/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 320/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
