ICCJ. Decizia nr. 3482/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3482/2008
Dosar nr. 4242/2/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 49 din 9 ianuarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantul P.I.C., în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, obligând pârâţii să plătească acestuia drepturile băneşti reprezentând prima de concediu pentru anii 2004 - 2005, precum şi sporul de fidelitate pentru perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
A admis totodată cererea reclamantului de chemare în garanţie a M.F.P.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 raportat la art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, s-a acordat poliţiştilor dreptul la o primă de concediu, echivalent al salariului de bază cuvenit pentru perioada concediului, iar prin legile bugetului de stat emise în perioada 2003 - 2005, aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată.
În raport de aceste reglementări instanţa a apreciat că măsura suspendării acordării sporului de fidelitate şi primei de vacanţă a afectat doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare.
Un alt argument invocat de instanţa de fond, în sprijinul soluţiei pronunţate, a fost acela că prima de vacanţă şi sporul de fidelitate sunt drepturi salariale câştigate în virtutea unui act normativ iar respectarea lor este consfinţită prin Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, s-a apreciat că, în speţă sunt îndeplinite cerinţele art. 60 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs chematul în garanţie M.E.F.
Recurentul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. susţinând, în esenţă, că nu există raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în garanţie, iar obligarea M.E.F. în acest sens ar duce la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 prin care este reglementată procedura bugetară.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire".
Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanţie, M.E.F. şi autorităţile pârâte, nu există un raport juridic obligaţional, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina M.E.F., de art. 19 din Legea nr. 500/2002, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
De altfel, în conformitate cu art. 34 din aceeaşi lege, există obligaţia ordonatorilor principali de credite, în speţă M.I.R.A., ca până la data de 15 iunie a fiecărui an să depună la M.E.F. propunerile de buget pentru anul bugetar următor, proiect ce face obiectul discuţiilor ulterioare între M.F.P., ordonatorii principali de credite.
Aşa fiind, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat în cauză şi modifică sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a M.E.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 49 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie a M.E.F., formulată de M.I.R.A., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3480/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3487/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
