ICCJ. Decizia nr. 3487/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3487/2008
Dosar nr. 7122/2/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 53 din 9 ianuarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâţii C.N.A.S., C.A.S. a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (în prezent Ministrul Transporturilor) şi M.E.F. şi a obligat pârâţii la plata sumelor pretinse de reclamant, reprezentând prima de vacanţă aferentă anului 2006, precum şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
În acest sens instanţa de fond a apreciat că se impune unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.N.A.S., motivele invocate de aceasta, în susţinerea excepţiei, vizând însăşi temeinicia cererii.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei este întemeiată întrucât aceasta, în calitate de funcţionar public al pârâtei, în perioada 1999 - 2002, avea, potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, devenit art. 34 alin. (2), dreptul la acordarea unei prime de concediu, drept câştigat şi apoi suspendat succesiv, ca efect al dispoziţiilor legilor bugetului din anii 2001 - 2004.
Drept urmare, instanţa a apreciat că suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu însăşi înlăturarea acestuia atâta vreme cât prin prevederile OUG nr. 33/2001, ca şi prin dispoziţiile legilor bugetului pe anii 2001 - 2004, nu i-a fost înlăturată existenţa, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp în care a fost suspendat exerciţiul lui.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii C.N.A.S. şi M.E.F.
În susţinerea primului recurs s-au invocat dispoziţiile art. 5 pct. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, prin care reglementările privind prima de concediu au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006, precum şi dispoziţiile cap. 6 art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă prin care se reglementează atât posibilitatea legală a suspendării cât şi reintrarea în vigoare a dispoziţiilor suspendate, la expirarea duratei de suspendare.
Recurentul M.E.F., în critica formulată, a susţinut lipsa calităţii sale procesuale active motivat de împrejurarea că raportul de muncă în virtutea căreia reclamanta beneficiază de dreptul la primă de vacanţă este numai între aceasta, pe de o parte şi instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, pe de altă parte.
În sprijinul acestei susţineri au mai fost invocate prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, precum şi practica, constantă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise, pentru următoarele considerente.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului se constată că intimata reclamantă a îndeplinit până în ianuarie 2007, o funcţie publică, în cadrul C.A.S. a Ministerului Transporturilor, împrejurare ce a îndreptăţit-o să beneficieze de concedii legale de odihnă, pentru care, însă, nu a primit prima de concediu reglementată de Legea nr. 188/1999.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond s-a pronunţat fără a reţine lipsa calităţii procesuale pasive a recurenţilor - pârâţi în condiţiile în care, între aceste autorităţi şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, nu există identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu cu intimata.
Or, numai existenţa unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză, a unei autorităţi sau instituţii publice, având în vedere că dreptul solicitat este unul de natură salarială, raporturi pe care intimata reclamantă le are numai cu pârâta C.A.S. a Ministerului Transporturilor.
Pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte admite recursurile declarate în cauză şi modifică sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii faţă de recurenţii pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.N.A.S. şi de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 53 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea faţă de cele două recurente pârâte pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3482/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3488/2008. Contencios → |
|---|
