ICCJ. Decizia nr. 3510/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3510/2008
Dosar nr. 3786/2/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.N., a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor, solicitând acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia, cu prioritate, de preschimbarea certificatului de revoluţionar care atestă calitatea de rănit - luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989, obligarea pârâtului la despăgubiri în cuantum de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea biletelor de transport pe căile ferate la care avea dreptul şi de care nu a beneficiat, începând cu 1 ianuarie 2006, precum şi la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de contravaloare a serviciilor medicale gratuite, la care avea dreptul şi de care a fost privat, cu începere din 1 ianuarie 2006 s-a solicitat şi acordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 lei pentru prejudiciul de imagine creat prin tergiversarea preschimbării acestui certificat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar şi avizul reactualizat, însă i s-a comunicat lipsa unor documente - probe, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, pe care însă le-a depus, dosarul său fiind astfel complet.
Prin precizarea cererii de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamant introducerea în cauză a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din 1989, care potrivit art. 15 şi art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, avizează propunerile privind preschimbarea certificatelor de revoluţionar, Curtea dispunând introducerea în cauză a acestei autorităţi.
Pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate, întrucât cererea reclamantului de a i se recunoaşte dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului, fără a se aduce atingere calităţii sale de luptător remarcat prin fapte dovedite, este contrară legii, procedura de preschimbare a certificatelor efectuându-se numai în conformitate cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004. Pârâta a invocat de asemenea excepţia de prematuritate, precum şi a lipsei procedurii prealabile, având în vedere că reclamantul nu a anexat răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul de soluţionare a cererii.
Analizând cu prioritate în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, Curtea, prin sentinţa civilă nr. 3352 din 18 decembrie 2007 a admis-o, respingând acţiunea formulată de R.N. ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din decembrie 1989, după verificare potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba la cererea titularului, de către Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989. De asemenea, potrivit art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, coroborat cu art. 20 din HG nr. 1412/2004, persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor, sau care consideră pe bază de probe că, în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor, nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004, pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maxim 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a listei finale, prevăzute la art. 19.
S-a mai reţinut că termenul legal de preschimbare a certificatelor doveditoare este prevăzut de OUG nr. 32/2006 ca fiind 31 martie 2008, termen în interiorul căruia, pârâtul Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor are obligaţia de a proceda la preschimbarea tuturor certificatelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.
A concluzionat prima instanţă că din analiza actelor existente la dosarul cauzei, reiese că reclamantul nu a respectat obligaţia de a contesta refuzul pârâtului Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor la Comisia Parlamentară, înainte de formularea acţiunii în justiţie, în condiţiile în care această contestaţie, reprezintă o procedură prealabilă obligatorie, astfel încât acţiunea sa, formulată direct la instanţa de judecată este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul R.N. arătând, în esenţă, că a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligate pârâtele la emiterea certificatului de revoluţionar, preschimbat, în regim de urgenţă, dată fiind calitatea sa de luptător - pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - rănit, precum şi starea sa actuală de sănătate, serios agravată, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, tocmai datorită rănilor din timpul evenimentelor revoluţiei.
Recurentul a criticat sentinţa pronunţată tocmai pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat în vreun fel pe aspectul urgenţei preschimbării certificatului său, dovedit cu acte medicale, depuse şi la dosarul de recurs. Totodată s-au mai depus de către recurent şi alte înscrisuri pentru a demonstra că pentru anumite categorii de revoluţionari intimatul - pârât analizează cu prioritate cererile de preschimbare a certificatelor de revoluţionarilor.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente şi prin prisma motivelor de recurs formulate, circumscrise art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţine că nu se impune casarea sau modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în mod corect a reţinut, în raport de obiectul acţiunii precizate a reclamantului - recurent, că în cauză sunt incidente prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 347/2006, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost succesiv modificat prin art. 3 din Legea nr. 347/2006 şi OUG nr. 132/2006, certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, până la data de 31 martie 2008.
Totodată, prin Ordonanţa nr. 1/2008, pentru prorogarea unor termene prevăzute în Legea nr. 341/2004, termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare ale calităţii de revoluţionar şi de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor, în vederea îndeplinirii condiţiilor stabilite prin lege, este 31 decembrie 2008 în vreme ce termenul prevăzut la art. 9 alin. (1), se prorogă până la data de 30 iunie 2009, inclusiv.
Potrivit acestui text de lege, astfel cum a fost modificat, raportat la art. 13 alin. (1) şi (2) din HG nr. 1412/2004, privind Normele metodologie de aplicare a Legii nr. 341/2004, Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor are aşadar obligaţia de a elabora lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum şi cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare, această operaţiune, în raport de recentele modificări, urmând a fi realizată până la data de 30 iunie 2009.
În ceea ce priveşte procedura de contestare a modului de soluţionare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun, privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum este aceasta reglementată de dispoziţiile art. 7 din Legea 554/2004, a Contenciosului administrativ. Conform textului de lege menţionat, „Contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care se soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens".
În completarea acestei norme legale, potrivit art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004, se stabileşte că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestaţie la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)".
Faţă de situaţia că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea 341/2004, astfel cum a fost succesiv modificat din HG nr. 1412/2004, este 30 iunie 2009 rezultă că dreptul reclamantului R.N. de a face contestaţie în conformitate cu art. 9 alin. (5), raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în Monitorul Oficial al României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni de contestare la Comisia Parlamentară.
Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fiind obligatorie respectarea procedurii speciale de contestare la Comisia Parlamentară, impusăde art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 8 din Legea cadru 554/2004, a Contenciosului administrativ, care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus controlului instanţei de contencios administrativ, după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speţa noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din HG nr. 1412/2004.
În fine, este de arătat că în raport de conţinutul normelor legale arătate, care nu prevăd alte termene derogatorii în situaţii speciale, cum este cea invocată de recurentul - reclamant, nu se poate aprecia că acţiunea de faţă este întemeiată, rămânând numai la latitudinea comisiei constituite la nivelul Secretariatului de stat pentru problemele revoluţionarilor de a analiza cu prioritate dosarele persoanelor cu probleme grave de sănătate, urmând ca procedura de emitere să fie ulterior urmată în conformitate cu prevederile legale sus-arătate, şi în cadrul termenului legal stabilit.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că acţiunea promovată de R.N. este inadmisibilă, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N., împotriva sentinţei civile nr. 3352 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3498/2008. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 3547/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
