ICCJ. Decizia nr. 3493/2008. Contencios. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3493/2008
Dosar nr. 1038/44/2007
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 120/2007 pronunţată la data de 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul P.I.M., în contradictoriu cu pârâta U.N.E.J.R., obiectul acţiunii constituindu-l cererea reclamantului de obligare a pârâtei să valideze numirea sa în funcţia de executor judecătoresc, urmând a face propunere către Ministrul Justiţiei pentru a-l numi în această funcţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că într-adevăr în anul 2002 la concursul organizat de pârâtă şi Ministerul Justiţiei, reclamantul a obţinut media 7,85 şi s-a clasat pe locul 43, dar nu rezultă că ar fi fost admis în limita locurilor disponibile.
Pe de altă parte, reţine instanţa de fond, între părţi a mai existat un litigiu având ca obiect constatarea faptului că reclamantul ar îndeplini condiţiile legale pentru a exercita funcţia de executor judecătoresc, litigiu în care figura ca parte şi Ministerul Justiţiei şi care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 53 din 15 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Motivarea instanţei de fond s-a bazat pe aceeaşi constatare în sensul că deşi reclamantul a obţinut nota 7,85 şi s-a clasat la poziţia 43, din nici o probă nu rezultă că a fost declarat admis.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că:
- instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, făcând referire la o altă cauză şi apreciind că nu face dovada faptului că a fost admis în funcţia de executor judecătoresc în limita unor posturi disponibile, refuzându-i astfel dreptul la un proces echitabil;
- instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii sale de validare în locul pârâtei U.N.E.J.R.;
- nu şi-a exercitat rolul activ şi i-a impus să facă dovezi în sensul celor solicitate, când în realitate această sarcină revenea pârâtei în exclusivitate;
- în mod greşit şi-a motivat hotărârea pe soluţia pronunţată într-o altă cauză.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Intimata - pârâtă U.N.E.J.R. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În fapt, recurentul - reclamant P.I.M. a participat la concursul de admitere în funcţia de executor judecătoresc, organizat de Ministerul Justiţiei în luna septembrie 2000.
Condiţiile şi criteriile legale de admitere la concurs au fost stabilite de Ministerul Justiţiei în exclusivitate, pentru că la acea dată nu era constituită U.N.E.J.R., aceasta începându-şi activitatea abia la 10 mai 2001 în baza Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
În prezenta cauză, recurentul - reclamant nu a mai chemat în judecată şi Ministerul Justiţiei, acesta fiind parte în dosarul cu nr. 351/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi care prin sentinţa civilă nr. 53 din 15 mai 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, acţiune al cărei obiect, aşa cum precizează şi recurentul a fost acela de a se constata îndeplinirea condiţiilor legale pentru exercitarea funcţiei de executor judecătoresc, obiect aproximativ asemănător celui din prezenta cauză.
Recurentul - reclamant îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ, dispoziţii care reglementează calea de atac a recursului în contencios administrativ şi pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. (neindicând vreuna din cauzele de casare sau modificare) şi art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs formulate sunt prezentate la modul general şi ele se referă la neexercitarea rolului activ de către instanţă, refuzul de a i se asigura dreptul la un proces echitabil cât şi faptul că instanţa s-ar fi pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut respectiv asupra cererii sale de validare, când în realitate asupra acestui aspect trebuie să se pronunţe U.N.E.J.R.
Nici unul din aceste motive de recurs nu este întemeiat, pentru că era normal ca instanţa de fond să analizeze dacă recurentul - reclamant întrunea condiţiile pentru a fi validat şi numit în funcţia de executor judecătoresc, obligarea U.N.E.J.R. la validarea sa pentru această funcţie şi înaintarea propunerii către Ministrul Justiţiei pentrunumire, fiind o consecinţă a îndeplinirii acestor condiţii.
Or, recurentul - reclamant, nu a făcut dovezi în sensul că ar fi fost admis la concursul din luna septembrie 2000, el fiind singurul în măsură să producă aceste dovezi de vreme ce concursul la care a participat a fost organizat de Ministerul Justiţiei care nu este parte în acest proces.
Recurentului - reclamant nu i s-a refuzat dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare şi posibilitatea de a face dovada solicitărilor sale pentru că dosarul a mai avut un termen de judecată anterior celui de soluţionare în fond a cauzei când din lipsa părţilor cauza a fost suspendată.
Cum acesta nu a făcut dovada susţinerilor din acţiune în sensul că a fost admis la concursul organizat în luna septembrie 2000 pentru postul de executor judecătoresc, în lipsa unor astfel de dovezi în mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea sa, considerând că nu poate fi obligat pârâtul să valideze şi să propună Ministrului Justiţiei numirea sa ca executor judecătoresc
De altfel,aşa cum s-a mai precizat, recurentul - reclamant a mai cerut şi printr-o altă acţiune a se constata că îndeplineşte condiţiile de numire ca executor judecătoresc, la acea dată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, acţiunea fiindu-i respinsă prin sentinţa civilă nr. 53 din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
Constatând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale şi a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I.M. împotriva sentinţei civile nr. 120 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3491/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3494/2008. Contencios → |
|---|
