ICCJ. Decizia nr. 3579/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3579/2008
Dosar nr. 1990/85/2007
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 61 din 6 iulie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de numitul M.C.M. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu handicap (A.N.P.H.) şi Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi (Comisia Superioară).
A fost obligată Comisia Superioară să modifice Decizia nr. 1438 din 5 martie 2007 în sensul că: la pct. G din aceasta să fie trecută menţiunea „permanent" (în loc de „12 luni"), iar la pct. H menţiunea „nerevizuibil" (în loc de „11-2007").
Au fost obligate ambele pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 100 lei, către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt: că prin certificatul nr. 5897 din 30 noiembrie 2006 al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Sibiu, reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap „accentuat", revizuibil anual; că reclamantul a contestat acest act, motivat de boala de care suferă, „diabet zaharat insulino-necesitant", boală nevindecabilă care l-ar îndreptăţi să fie considerat persoană cu handicap „ireversibil" beneficiar al unei decizii cu menţiunea „permanent"; că această contestaţie a fost respinsă de Comisia Superioară prin Decizia nr. 1438 din 5 martie 2007, atacată în prezenta cauză.
A considerat instanţa că este de notorietate că „diabetul zaharat insulino-necesitant" are caracter ireversibil, iar pârâtele nu au adus dovezi că vreun bolnav de această boală s-ar fi vindecat ca urmare a tratamentului medicamentos şi a regimului igienico diabetic. Ca urmare, instanţa a înlăturat susţinerea pârâtelor că această boală nu are caracter ireversibil.
Instanţa a înlăturat şi susţinerea pârâtelor că în lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil nu sunt trecute afecţiunile de care suferă reclamantul, constatând că pârâtele nu au depus în cauză „Instrucţiunile" ce conţin lista afecţiunilor care creează handicap ireversibil.
Instanţa a apreciat că, chiar şi în ipoteza în care „diabetul zaharat insulino-dependent" nu este inclus în acea listă, nu este exclus ca el să fie inclus între bolile care creează handicap ireversibil printr-o normă legală sau alte prevederi cu caracter normativ, supoziţia instanţei bazându-se pe reglementările noi din Legea nr. 448/2006 şi din Normele metodologice de aplicare a acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă Comisia Superioară, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
În motivarea cererii, recurenta arată că Decizia sa a fost legală, în raport cu multiplele boli cronice ale reclamantului, dintre care însă numai „diabetul zaharat" este considerat o afecţiune handicapantă, conform criteriilor aprobate prin Ordinul M.S.F. nr. 726/10/2002 şi stabilite prin Legea nr. 519/2002.
Susţine recurenta că, oricum, reclamantul a fost încadrat în grad de handicap „cu bunăvoinţă", deoarece nu prezenta complicaţiile specifice bolii diabetice însoţite de deficienţe funcţionale accentuate, astfel cum prevăd criteriile din Ordonanţa nr. 726/2002, şi anume: retinopatie diabetică, nefropatie diabetică - polineuropatie periferică, senzitivo-motorie cu amiotrofii la gambe şi coapse sau arteriopatie obliterantă, cu amputaţii.
În fine, susţine recurenta nelegalitatea sentinţei, întrucât nici „diabetul zaharat" nici celelalte boli cronice degenerative ale reclamantului nu au caracter ireversibil.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în fond va fi respinsă acţiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a pronunţat hotărârea fără a avea un temei legal, ignorând actul normativ invocat de pârâte în apărare pe motiv că acesta nu a fost depus în cauză, deşi acesta - Ordinul nr. 726/2002 - a fost publicat în Monitorul Oficial, iar instanţa nu avea voie să-l eludeze cu această motivaţie.
Instanţa de fond a pronunţat sentinţa pe baza unei supoziţii, aceea că legiuitorul, în viitor, va îndrepta omisiunea „diabetului zaharat" din lista afecţiunilor care produc un handicap ireversibil, prin emiterea altor norme.
În acest mod a fost eludat principiul neretroactivităţii legii, întrucât instanţa a considerat că legea nouă s-ar putea aplica în speţă, deşi actele administrative atacate au fost emise anterior.
În fine, Curtea de faţă, pe baza criteriilor stabilite prin Ordinul M.S.F. nr. 726/2002 - act normativ aflat în dosarul de fond - constată că Decizia Comisiei Superioare este legală, întrucât la emiterea certificatului de persoană cu handicap pentru reclamant au fost respectate criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţi).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, prin A.N.P.H. împotriva sentinţei nr. 61/CA din 6 iulie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului M.C.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3578/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3584/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
