ICCJ. Decizia nr. 3518/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3518/2008
Dosar nr. 4800/2/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3177 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi lipsei calităţii procesuale pasive invocate de M.E.F., pe fondul cauzei, instanţa admiţând cererea formulată de reclamanţii G.M.V., A.C.A., A.C., A.L., A.E.V., A.M.I., B.V.S., B.R., B.M.C., B.P., C.A.M., C.R., C.M.S., D.I.V., F.N.L., G.M., G.P.C., G.A.C., H.M., H.A.L., I.G., L.I.M., L.R., L.C.Ş., M.A.A., M.O.E., N.M., N.D., O.M.V., P.V., P.A.R., R.B.E., S.I.G., S.M.B., Ş.L.M., Ş.G.S., T.P.I., T.C.I., T.P.D., T.G.V., T.D.M., T.Ş.M.O., U.M., V.N., Z.E.C., Z.D.Ş., M.A., P.M.I. în contradictoriu cu M.I.R.A. şi chematul în garanţie M.E.F.
Instanţa a obligat pârâtul M.I.R.A. să plătească reclamanţilor primele de concediu pentru anii 2004 - 2006 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective şi, admiţând cererea de chemare în garanţie a M.E.F., a obligat această autoritate să aloce către M.I.R.A. sumele necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în ce priveşte excepţiile invocate, pe de o parte, că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că în raport cu prevederile HG nr. 208/2005, calitatea procesuală a M.E.F. este dovedită.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă, poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
A apreciat prima instanţă că dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituţional al garantării realizării drepturilor legal acordate, astfel încât, dreptul la prima de concediu, fiind un drept câştigat derivat dintr-un raport de muncă, nu putea fi anulat prin dispoziţii legale ce au avut ca efect suspendarea.
Prima instanţă a constat întemeiat şi capătul de cerere privitor la acordarea sporului de fidelitate, întrucât în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003.
In ce priveşte cererea de chemare în garanţie, prima instanţă a reţinut că, în raport cu prevederile Legii nr. 500/2002, M.E.F. are obligaţia de a vira către M.I.R.A. sumele necesare plăţii drepturilor băneşti solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs M.E.F., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, reiterând excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
în subsidiar, recurentul a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca nefondată.
Opinează recurentul că în raport cu obiectul acţiunii, acordarea de drepturi salariale, cererea de chemare în garanţie este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât, în raport cu prevederile art. 1 şi art. 2 din OG nr. 22/2002, obligaţiile de plată ale M.I.R.A., stabilite prin titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestei autorităţi, fără legătură cu competenţele M.E.F. în materie de buget.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, recurentul apreciază că în cauza de faţă nu există identitate între persoana chemată în garanţie şi persoana celui împotriva căruia s-a îndreptat intimatul - pârât.
Se mai arată prin motivele de recurs că intimatul - pârât M.I.R.A. are calitatea de ordonator principal de credite, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2000, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare.
Aşadar, apreciază recurentul, este lipsit de relevanţă faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat, atâta vreme cât acesta se elaborează pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite şi a proiectelor bugetelor locale.
Pe fond, recurentul susţine că soluţia de admitere a cererii de chemare în garanţie este nelegală, întrucât dispoziţiile referitoare la primele de vacanţă au fost suspendate prin legea bugetului de stat, astfel încât, aceste dispoziţii nu îşi produc efectele pe perioada suspendării.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de fond, in mod greşit, a admis cererea de chemare de chemare în garanţie a M.E.F., formulată de M.I.R.A.
Potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) din C. proc. civ. „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire".
Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanţie, M.E.F. şi autoritatea pârâtă nu există un raport juridic obligaţional, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina M.E.F. de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, neputând constitui fundamentul unui atare raport.
Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menţionat, „Ordonatorii principali de credite (cum este şi autoritatea pârâtă) au obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la M.E.F. propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate" (alin. (1)) iar „M.E.F. examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de divergenţă hotărăşte Guvernul".
Atribuţiile M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister - ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamant şi ministerul pârât.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.I.R.A. fată de M.E.F.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ca fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 3177 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie, ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3416/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3521/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
