ICCJ. Decizia nr. 3313/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizie nr. 3313/2008
Dosar nr. 71/64/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Braşov, anularea Hotărârii nr. 5013 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, şi obligarea acesteia sa-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată de Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că părinţii săi au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu Bontida, jud. Cluj şi să se refugieze la Bucureşti, după septembrie 1940, reclamanta născându-se în timpul refugiului, la data de 17 noiembrie 1942. A mai arătat că părinţii săi, împreună cu ea, s-au întors din refugiu la data de 31 octombrie 1944.
Prin sentinţa nr. 46/F din 17 martie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M., a anulat Hotărârea nr. 5013 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâta C.J.P. Braşov şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 17 noiembrie 1942 - 30 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 01 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a dovedit faptul refugierii părinţilor săi Ş.V. şi S.M., care au părăsit localitatea de domiciliu în martie 194, aspect recunoscut şi de pârâta C.J.P. Braşov. A mai reţinut instanţa de fond că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, în Bucureşti, la data de 17 noiembrie 1942 şi a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P. Braşov, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
1. Se susţine, în primul rând, că reclamanta nu a fost refugiată din moment ce nu a fost născută sau măcar concepută la data refugierii familiei sale, dispoziţiile art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000, trebuind interpretate în sensul că în prevederile ei se încadrează doar persoanele care s-au refugiat efectiv nu şi cele născute ulterior.
2. Se mai arată că instanţa de fond în mod greşit a stabilit ca moment de început al acordării drepturilor, data de 01 noiembrie 2007, în condiţiile în care reclamanta a depus cererea la Comisie în luna noiembrie 2007, iar potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000, drepturile se acordă cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Recursul este întemeiat în parte.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000,, persoanele prevăzute la art. 1 şi 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanţe, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea".
Cum din actele dosarului rezultă că reclamanta S.M. a înregistrat cererea la Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000 la data de 07 noiembrie 2007 (fila 16 dosar fond), instanţa de fond, în mod greşit, a stabilit data de 1 noiembrie 2007 ca început al acordării drepturilor prevăzute de lege, excedând astfel perioadei legale. Prin urmare, data de la care trebuie calculate şi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este de 01 decembrie 2007 (luna imediat următoare depunerii cererii) şi nu 01 noiembrie 2007, sub acest aspect recursul fiind întemeiat.
În ceea ce priveşte celelalte critici aduse sentinţei atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
Din conţinutul textului art. 1 lit. c) din lege, menţionat mai sus, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 17 noiembrie 1942, în localitatea Bucureşti, după ce, în anul 1940 - în urma Dictatului de la Viena - părinţii săi fuseseră nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu - Bontida, jud. Cluj, (fişa refugiaţilor nr. 13025 din 24 martie 1941- filele 4- 5 şi 17 dosar fond).
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata - reclamantă a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se în parte sentinţa atacată în sensul stabilirii datei de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca fiind 1 decembrie 2007, în loc de 1 noiembrie 2007, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Braşov, împotriva sentinţei nr. 46/F din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată numai sub aspectul datei de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca fiind 1 decembrie 2007, în loc de 1 noiembrie 2007.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3398/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
