ICCJ. Decizia nr. 3592/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3592/2008
Dosar nr. 119/64/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 34 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov a fost admisă acţiunea formulată de numita C.C., în contradictoriu cu C.S.M., având ca obiect modificarea Hotărârii nr. 556 din 27 august 2007 emisă de pârât, admiterea cererii de reîncadrare în funcţia de procuror şi obligarea Plenului C.S.M. să facă propunerile corespunzătoare Preşedintelui României pentru reîncadrarea reclamantei.
A fost obligat pârâtul să emită o hotărâre prin care să admită cererea reclamantei de reîncadrare în funcţia de procuror şi să efectueze demersurile necesare în vederea numirii ei în funcţia de procuror de către Preşedintele României.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt: că reclamanta a fost procuror în perioada 1977 - 2006, pensionându-se la împlinirea vârstei legale, iar în luna mai 2007 a solicitat C.S.M. să fie reîncadrată în funcţia de procuror, cererea fiindu-i respinsă prin Hotărârea nr. 556 din 23 august 2007, pe temeiul art. 83 din Legea nr. 303/2004.
În drept, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 100/2007, prevăd posibilitatea reîncadrării magistraţilor pensionaţi, până la împlinirea vârstei de 65 de ani, iar singurul motiv pentru care C.S.M. a respins cererea reclamantei a fost acela că dispoziţiile legii nu reglementau această instituţie.
Instanţa a înlăturat susţinerea pârâtului că reclamanta ar putea să formuleze o nouă cerere de reîncadrare pe baza legii modificate, considerând că această soluţie are ca scop doar tergiversarea soluţionării cererii. Prin Încheierea din 5 mai 2008, instanţa a îndreptat eroarea strecurată în dispozitiv, anulând şi Hotărârea nr. 556/2007.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii a declarat în termen recursuri separate pârâtul C.S.M., cererea fiind legal timbrată.
În motivarea primei cereri, recurentul arată că instanţa a acordat altceva decât s-a solicitat, obligând C.S.M. să emită altă hotărâre, deşi nu a anulat-o pe cea care fusese atacată prin dispozitiv.
Consideră recurenta că a procedat legal în soluţionarea cererii magistratului pensionat, întrucât nici la data formulării acesteia, nici la data emiterii Hotărârii nr. 556/2007, Legea nr. 303/2004 nu reglementa instituţia „reîncadrării".
Subliniază recurenta că la acea dată, în lipsa reglementării exprese a posibilităţii de reîncadrare în funcţie, erau aplicabile efectele dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în sensul că, reglementând unitar şi imperativ cazurile de eliberare din funcţie, textul respectiv nu prevede nici o excepţie, aşa încât şi pensionarea produce acelaşi efect – eliberarea din funcţie – fără posibilitatea continuării activităţii.
În fine, arată recurenta că modificarea dispoziţiilor art. 83 din Legea nr. 303/2004 prin OUG nr. 100/2007, produsă ulterior emiterii hotărârii C.S.M., nu poate afecta legalitatea acesteia din urmă, câtă vreme ea s-a bazat pe normele legale în vigoare la data formulării şi soluţionării cererii reclamantei.
În motivarea celei de-a doua cereri, recurenta arată că încheierea de îndreptare este nelegală, întrucât dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. se aplică în remedierea greşelilor de ordin material, iar nu a erorilor de fond, care nu pot fi cenzurate decât prin căile de atac.
Arată recurenta că nu pot fi trecute în dispozitiv acele măsuri care decurg logic şi juridic din faptul admiterii acţiunii şi care au fost omise de către instanţă.
Recursurile se fondează, sentinţa, astfel cum a fost completată prin încheierea de îndreptare a erorii, urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru greşita aplicare a legii, din următoarele considerente:
1. Asupra naturii actului atacat în raport cu calitatea persoanei petiţionare şi cea a emitentului.
La data formulării cererii de reîncadrare, reclamanta nu mai avea calitatea de magistrat, fiind o persoană fizică ce reclama din partea C.S.M. să acţioneze, în virtutea atribuţiilor ce-i reveneau, în concepţia petentei, pentru ca aceasta din urmă să dobândească ori să redobândească un drept care - tot în concepţia petentei - i se cuvenea în temeiul principiului nediscriminării şi pe baza Hotărârilor normative ale C.S.M. nr. 444/2005 şi 496/2005.
Ca urmare a calităţii reclamantei, de simplu cetăţean, se constată că C.S.M. a acţionat, în soluţionarea cererii sale, ca instituţie publică centrală, emiţând o hotărâre care, nereferindu-se la cariera şi drepturile magistraţilor în funcţie, are natura unui „act administrativ" în sensul Legii nr. 554/2004.
Nuanţând, în raport cu situaţia de fapt din cauza de faţă, se constată că hotărârea C.S.M. este un refuz explicit de a soluţiona o cerere şi pe care reclamanta l-a considerat a fi fost exprimat cu exces de putere, atacându-l, din acest motiv, în contenciosul administrativ.
Acesta era cadrul legal în care instanţa de fond era datoare a soluţiona cauza, verificând, pe de o parte, dacă reclamanta era titulara unui drept sau a unui interes legitim şi, pe de altă parte, dacă refuzul autorităţii s-a făcut cu exces de putere.
2. Asupra dreptului pretins de reclamantă atât la data formulării cererii, cât şi la data emiterii Hotărârii nr. 556/2007 de către C.S.M., nici un text din cadrul Legii nr. 303/2004 nu reglementa instituţia „reîncadrării" magistraţilor pensionaţi şi eliberaţi din funcţie prin decret prezidenţial. Aşadar, reclamanta nu avea nici măcar vocaţia de a fi reîncadrată, cu atât mai puţin dreptul la reîncadrare, cererea sa neintrând sub incidenţa art. 1 din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, soluţia instanţei de a admite acţiunea şi a anula hotărârea C.S.M. este netemeinică.
3. Asupra legalităţii refuzului C.S.M.
În condiţiile în care C.S.M. şi-a argumentat refuzul pe lipsa oricărui text de lege care să prevadă cel puţin posibilitatea, dacă nu obligaţia, reîncadrării reclamantei, Curtea de faţă constată că refuzul său a fost pronunţat în limitele competenţelor ce i-au fost conferite prin lege şi în temeiul legii.
Ca urmare, soluţia instanţei de fond de a obliga pârâta să acorde reclamantei un drept care nu era prevăzut de lege este nelegală.
Refuzul pârâtei, exprimat prin Hotărârea nr. 556/2007, fiind întemeiat pe legea aplicabilă la data soluţionării cererii, este unul justificat, astfel încât sugestia instanţei de fond că C.S.M. ar fi acţionat subiectiv, arbitrar pentru a o împiedica pe reclamantă să-şi soluţioneze problema, nu este pertinentă cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul C.S.M. împotriva sentinţei nr. 34/F din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a Încheierii din 5 mai 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Modifică în tot hotărârile atacate, în sensul că respinge acţiunea în contencios administrativ şi cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de reclamanta C.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3590/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3612/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
