ICCJ. Decizia nr. 3590/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3590/2008
Dosar nr. 203/45/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 68 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, acţiunea prin care reclamanta V.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., a solicitat obligarea acestei autorităţi la plata drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu cuvenită pentru perioada 2001 - 2006, actualizate în raport cu rata inflaţiei, de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în materia plăţii efective a drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici din orice structură administrativă, raportul obligaţional se stabileşte între funcţionarul public, beneficiar al plăţii, pe de o parte, şi instituţia publică în care el îşi desfăşoară activitatea, pe de altă parte, aceasta fiind, în cazul reclamantei, A.J.O.F.M. Iaşi iar nu pârâta din prezenta cauză. În acest sens sunt şi dispoziţiile OUG nr. 146/2007, potrivit cărora, plata acestor drepturi (primele acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă - n.r.) urmează să se efectueze de către instituţiile la care aceste persoane au fost angajate în perioada respectivă.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta - reclamantă a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.O.F.M., apreciind că o astfel de calitate o are A.J.O.F.M. Iaşi, întrucât raportul său de serviciu a luat naştere prin ordinul nr. 211/2005, emis de Preşedintele A.N.O.F.M.
Recurenta, arătând că în adevăr îşi desfăşoară nemijlocit activitatea în cadrul A.J.O.F.M. Iaşi, care este un serviciu public deconcentrat şi o unitate cu personalitate juridică, a menţionat că directorul agenţiei judeţene are calitate de ordonator terţiar de credite numai în raporturile cu funcţionarii publici în raport cu care are încheiate raporturi de serviciu, în cazul său respectivul raport fiind însă stabilit cu pârâta - intimată.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului reţine că nu subzistă în cauză niciun motiv legal, potrivit art. 304 şi respectiv art. 3041 C. proc. civ. care să impună casarea sau modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Curtea de Apel Iaşi a soluţionat cauza de faţă, în urma investirii sale ca efect al disjungerii acestui capăt de cerere, potrivit sentinţei civile nr. 3544 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ, rămasă definitivă prin Decizia nr. 105 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
După cum chiar recurenta - reclamantă arată în recursul său şi astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta având incontestabil statut de funcţionar public, a fost numită şi şi-a exercitat funcţia publică, în calitate de director executiv, pentru perioada 2005 - 2006, în cadrul A.J.O.F.M. Iaşi.
Această agenţie judeţeană, instituţie publică, cu personalitate juridică are şi statut de ordonator de credite, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat de A.N.O.F.M.
Ceea ce este esenţial, în materia contenciosului administrativ, în determinarea corectă a calităţii procesuale, raportat la specificul prezentei cauzei, este examinarea raportului obligaţional dedus judecăţii, sub aspectul identificări autorităţii pârâte căreia îi revine obligaţia egală de a plăti drepturile cuvenite reclamantei - recurente şi a rangului acestei autorităţi în structura aparatului administrativ.
Din această perspectivă, împrejurarea că o autoritate centrală, respectiv A.N.O.F.M. a numit-o pe recurentă în funcţia publică, în cadrul unei autorităţi locale şi că este ordonator de credite nu are relevanţă în ceea ce priveşte determinarea calităţii procesuale a părţilor ce pot fi chemate în judecată, ca pârâţi, pentru plata drepturilor salariale solicitate.
Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile recurentei, câtă vreme acordarea şi plata efectivă a drepturilor sale salariale este în sarcina autorităţii publice locale, căreia îi este alocat pentru întreg personalul din structura sa, un fond de salarii, directorul agenţiei judeţene având de altfel şi calitatea de ordonator terţiar de credite.
În fine, în sensul celor arătate sunt şi prevederile OUG nr. 146/2007, pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, potrivit cu care [art. 4 alin. (4)], plata acestor drepturi se efectuează de către instituţiile la care persoanele beneficiare au fost angajate în perioada respectivă.
Faţă de toate cele învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins ca nefondat, autoritatea pârâtă chemată în judecată în prezenta cauză fiind lipsită de calitate procesuală pasivă în condiţiile în care nu este titularul obligaţiei de plată pentru sumele solicitate cu titlu de prime de vacanţă pe perioada 2005 - 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta V.G. împotriva sentinţei nr. 68 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3592/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
