ICCJ. Decizia nr. 3622/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3622/2008
Dosar nr. 2239/36/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.F. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 547/2001 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să emită o nouă decizie care să constate că are calitate de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia a cărui anulare o solicită, pârâta i-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, deşi el a făcut dovada de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin aceea că a refuzat să se înapoieze în ţară în timp ce se afla în misiune în Brazilia, cerând azil politic, motiv pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 359 din 18 mai 1987 a Tribunalului Militar Bucureşti.
Curtea de Apel Constanţ, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 772/CA din 15 noiembrie 2007 a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, reţinând că acesta nu îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art. 1 – art. 3 din OUG nr. 214/1999. Astfel reclamantul nu a dovedit că infracţiunea pentru care a fost condamnat a fost săvârşită din motive politice şi nici faptul că ar fi fost declarat repetent în anul 1980 din motive politice, în urma unor măsuri administrative abuzive.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul R.F.
Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea întrucât el a făcut dovada încadrării în dispoziţiile art. 1 – art. 3 din OUG nr. 214/1999.
A mai susţinut că în mod nelegal instanţa de fond i-a respins proba cu interogatoriul intimatei - pârâte, întrucât date fiind cele două rapoarte contradictorii emise de comisie, această probă se impunea cu necesitate.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare, se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 – 14 decembrie 1989.
În art. 2 al acestei ordonanţe se precizează că infracţiunile săvârşite din motive politice sunt acelea care au avut drept scop: „a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultul personalităţii, terorii comuniste precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politică, b) susţinerea sau aplicarea principiilor democraţiei sau pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 C1) acţiunea de împotrivire cu arma şi răsturnarea prin forţă a regimului comunist ; d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale, e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau origine etnică".
Cât priveşte măsurile administrative abuzive, acestea sunt prevăzute la art. 3 al sus menţionatului act administrativ şi sunt măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) în baza cărora s-au dispus măsurile prevăzute la literele a) – g).
În cauză, reclamantul a solicitat constatarea calităţii sale de luptător în rezistenţa anticomunistă, arătând că a fost exmatriculat în anul 1980 când era student în anul III la Institutul de Marină M.B. din Constanţa, că a fost anchetat în repetate rânduri de organele fostei securităţi şi că a fost judecat şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti pentru infracţiunea de "refuzul înapoierii în ţară".
După cum se poate observa la o analiză mai aprofundată a textelor de lege sus menţionate (art. 1, art. 2 şi art. 3 al OUG nr. 214/1999), în speţă nu sunt întrunite condiţiile impuse de OUG nr. 214/1999.
Astfel, din documentele depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa M.E.C.T. nr. 16403 din 12 iulie 2007, rezultă că reclamantul a fost declarat repetent pentru nepromovarea obligaţiilor şcolare în 1980, în timp ce din adresa nr. 2097/C din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti nu rezultă că reclamantul ar fi fost supravegheat de organele securităţii în perioada 2 septembrie 1980 - 5 septembrie 1981 şi nici că ar fi fost anchetat în cursul anului 1984.
Pe de altă parte, analizând sentinţa nr. 359/1987 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul nr. 309/1987, rezultă că reclamantul a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională şi degradare militară pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 253 alin. (1) din fostul C. pen.
În consecinţă Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni din motive politice şi nici nu i s-a aplicat, din motive politice, una din măsurile administrative abuzive prevăzute de OUG nr. 214/1999, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat de reclamantul R.F. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.F. împotriva sentinţei civile nr. 772 din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3617/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3623/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
