ICCJ. Decizia nr. 3788/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3788/2008
Dosar nr. 4909/2/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâţilor să îi răspundă la petiţiile pe care le-a adresat în decursul timpului şi să dispună obligarea acestora la plata de despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată, în esenţă, că pe parcursul ultimilor 3 ani a adresat pârâţilor petiţii prin care a solicitat soluţionarea unor aspecte referitoare la drepturile şi interesele sale legitime, fără a primi răspunsuri de la cei pârâţi în prezenta cauză.
Reclamantul a arătat că pretinde despăgubiri în sumă de 64 milioane dolari S.U.A. pentru prejudiciul cauzat prin faptul de a nu i se răspunde, ceea ce a avut drept consecinţă imposibilitatea sa de soluţionare a problemelor sesizate prin petiţiile adresate.
Ulterior depunerii întâmpinării de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamantul a formulat cerere de înscriere în fals împotriva acestui înscris, motivat de faptul că documentul este semnat de altă persoană decât cea abilitată să reprezinte instituţia pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 2846 din 13 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
- a respins cererea de înscriere în fals, formulată de reclamant, reţinând că întâmpinarea a fost semnată de o persoană împuternicită se semneze documentul pentru procurorul general;
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare, reţinând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 întrucât în cauză se contestă refuzul de soluţionare a cererii;
- a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul a depus la dosar o solicitare de informaţii de interes public, o plângere penală împotriva unor judecători, o sesizare penală cu privire la un senator şi o petiţie cu privire la care nu s-a făcut dovada expedierii. In consecinţă, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada faptului că i-a fost încălcat dreptul de a primi răspuns la petiţiile pe care susţine că le-a formulat „în mod continuu în ultimii 3 ani".
Împotriva sentinţei civile nr. 2846 din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând cererea de înscriere în fals cu privire la întâmpinarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi susţinând, în esenţă, că procurorul general refuză constant să soluţioneze petiţiile ce îi sunt adresate şi ignoră obligaţiile ce îi revin conform art. 2 din OG nr. 27/2002. Recurentul - reclamant îşi susţine afirmaţiile referitoare la faptul că procurorii refuză să soluţioneze plângeri penale prin invocarea unor acte ale Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor HG nr. 1897/2006 care nu permite proba petiţionarii.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu şi-a concretizat intenţia exprimată prin cererea de recurs de a invoca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor HG nr. 1897/2006, întrucât nu a susţinut-o în faţa instanţei cu ocazia dezbaterilor şi nici nu a prezentat eventuale critici de neconstituţionalitate a reglementării respective.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la faptul că instanţa de fond în mod greşit ar fi respins cererea de înscriere în fals cu privire la întâmpinarea depusă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atâta timp cât acest document a fost semnat de persoana împuternicită în acest sens, împrejurare certificată prin aplicarea sigiliului instituţiei.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile din recurs şi este legală şi temeinică soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte faptul că reclamantul nu a făcut dovada petiţiilor adresate Ministerului Public, în privinţa cărora se susţine că procurorul general nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia legală de a răspunde în termenul legal, iar dispoziţiile art. 2 din OG nr. 27/2002, la care face referire recurentul, nu sunt relevante în privinţa aspectelor incidente cauzei.
In ceea ce priveşte Decizia Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că acest document nu are legătură cu aspectele ce fac obiectul litigiului privitoare la neîndeplinirea obligaţiilor ce revin instituţiilor publice în activitatea de petiţionare, atâta timp cât este o hotărâre judecătorească prin care a fost soluţionat recursul declarat de petentul R.A. împotriva sentinţei nr. 79 din 21 ianuarie 2005 pronunţată de Secţia penală a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Fată de cele arătate, înalta Curte constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de R.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinţei civile nr. 2846 din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 3729/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3789/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
---|