ICCJ. Decizia nr. 3793/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3793/2008
Dosar nr. 1944/33/2007
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 373 din 11 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul L.V., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, a anulat Hotărârea nr. 19898 din 9 martie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2005.
In motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de apel a reţinut că, din actele depuse în probaţiune şi din declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că reclamantul, născut la data de 18 octombrie 1927 în localitatea Iuriu de Câmpie, are calitatea de refugiat în sensul art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât, pe de o parte, s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi, fiindu-i astfel exclusă posibilitatea de a-şi alege alt domiciliu, iar, pe de altă parte, din cauza vârstei sale era exclusă manifestarea sa de voinţă în sensul alegerii unui alt domiciliu. A mai reţinut instanţa că, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu în privinţa minorului refugiat împreună cu părinţii săi sau născut în refugiul părinţilor.
Împotriva sentinţei civile nr. 373 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. şi invocând dispoziţiile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002. In esenţă, recurenta-pârâtă susţine că reclamantul nu a făcut dovada refugiului său în sensul prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât declaraţiile martorilor, în considerarea cărora a fost pronunţată hotărârea recurată, sunt contradictorii şi au caracter precar, astfel că nu reprezintă probe suficiente care să justifice admiterea acţiunii.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea va admite recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiune, reclamantul a solicitat anularea hotărârii emise de C.J.P. Cluj prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a calităţii de refugiat în sensul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare. în motivarea acţiunii, reclamantul arată că în luna octombrie 1939 a plecat împreună cu mama sa din localitatea de domiciliu - Iuriu de Câmpie, Judeţul Cluj - în localitatea Cojocna unde s-au angajat ca slugi la o familie de evrei şi, din cauza persecuţiilor din motive etnice exercitate în localitatea Cojocna de trupele de ocupaţie, s-au refugiat în luna octombrie 1940, prin punctul de frontieră Tunel, în localităţile Cojocna Nouă, Ceanu Mare şi Turda, revenind în localitatea Iuriu de Câmpie în luna martie 1945.
În probaţiune, reclamantul a depus:
- copia cărţii de identitate (fila 2 la dosarul de fond), din care rezultă că s-a născut la data de 18 octombrie 1927 în localitatea Iuriu de Câmpie (Comuna Cojocna), Judeţul Cluj şi îşi are domiciliul în satul Straja (Comuna Cojocna), Judeţul Cluj;
- copia certificatului de naştere din care rezultă că s-a născut la data de 18 octombrie 1927 în localitatea Iuriu de Câmpie, Raionul Cluj;
- copia adresei din 11 mai 2006 emisă de Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale în care se menţionează că în evidenţele instituţiei nu există documente cu privire la refugiul reclamantului şi al mamei sale (L.A.);
- declaraţiile notariale ale martorilor C.L., B.A., M.M. şi P.E. care reiau aproape ad litera susţinerile reclamantului referitoare la părăsirea localităţii Iuriu de Câmpie în octombrie 1939, refugiul din localitatea Cojocna în luna octombrie 1940 şi revenirea în localitatea de domiciliu în anul 1945;
- hotărârile emise de C.J.P. Cluj prin care a fost recunoscută numiţilor M.M., P.L., C.L., B.A., G.G., calitatea de refugiat în sensul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Martorii G.T. şi F.V., audiaţi fiind de Curtea de Apel, au declarat că s-au refugiat din localitatea Cojocna, fiind persecutaţi de trupele de ocupaţie, şi cunosc faptul că şi reclamantul s-a refugiat în localitatea Cojocna Nouă, unde au rămas până la sfârşitul războiului şi în continuare, după terminarea războiului.
Cu ocazia audierii de către Curtea de Apel, martorii M.M. (fila 58 la dosarul de fond) şi P.E. (fila 59 la dosarul de fond) au declarat că nu îşi aduc aminte să-1 fi cunoscut pe reclamantul L.V.
Curtea de Apel a audiat şi pe martorul L.T., fratele reclamantului, care a declarat că la data refugiului familiei sale avea vârsta de 5 ani şi cunoaşte de la părinţi faptul că familia s-a refugiat, din cauza persecuţiilor din motive etnice suferite în localitatea Cojocna, în localitatea Turda în perioada 1940 - 1945.
Faţă de probatoriul administrat şi prezumţiile legale ce se pot desprinde din analiza acestuia, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:
În primul rând, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel cuprinde motive contradictorii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât deşi se constată că, potrivit actelor de stare civilă, reclamantul s-a născut la data de 18 octombrie 1927, ceea ce înseamnă că la data indicată drept început al refugiului (octombrie 1940), acesta avea vârsta de 13 ani, instanţa reţine şi îşi întemeiază soluţia pronunţată pe teoria că L.V. s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi (adică localitatea Cojocna Nouă, Ceanu Mare sau Turda), iar copiii născuţi în localitatea de refugiu a părinţilor au suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi părinţii lor refugiaţi, astfel că sunt îndreptăţiţi la acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În privinţa declaraţiilor notariale ale martorilor C.L., B.A., M.M., P.E. există o puternică îndoială întrucât acestea reiau aproape ad litera susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, motiv pentru care Înalta Curte reţine că în mod neîntemeiat instanţa fondului le-a apreciat ca fiind pertinente şi concludente pentru a fundamenta soluţia de admitere a acţiunii.
În acelaşi sens, pentru aprecierea forţei probante a înscrisurilor depuse la dosar, sunt relevante declaraţiile date în faţa instanţei de martorii M.M. (fila 58 la dosarul de fond) şi P.E. (fila 59 la dosarul de fond) care au precizat că nu îşi aduc aminte să-l fi cunoscut pe reclamantul L.V., după ce în declaraţiile notariale au confirmat întru-totul susţinerile acestuia. Or, aceste declaraţii sunt de natură a pune sub o puternică prezumţie de lipsă de veridicitate declaraţiile notariale depuse în probaţiune.
în ceea ce priveşte declaraţiile date în faţa instanţei de martorii G.T. şi F.V., se constată că acestea contrazic susţinerile reclamantului în ceea ce priveşte reîntoarcerea în localitatea natală.
Declaraţia dată în faţa instanţei de fratele reclamantului nu are o forţă probantă de natură a fundamenta soluţia instanţei de fond, atâta timp cât chiar martorul respectiv susţine că relatează fapte despre care a auzit de la părinţi.
Reţinând caracterul contradictoriu şi neconcludent al probatoriului pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, Înalta Curte reţine că reclamantul nu a făcut dovada refugiului din cauza persecuţiilor din motive etnice în sensul prevederilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi al dispoziţiilor art. 2 şi art. 4 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru motivele prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul declarat de C.J.P. Cluj, va casa sentinţa recurată şi va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul L.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 373 din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de reclamantul L.V., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3791/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3796/2008. Contencios → |
|---|
