ICCJ. Decizia nr. 3756/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3756/2008
Dosar nr. 23930/2999/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 367/2008 pronunţată la data de 8 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul S.K.D. în contradictoriu cu Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor Bucureşti.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit obligarea de către instanţă a celor două pârâte să soluţioneze dosarele de revendicare depuse de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 şi înaintate de către Primăria Cluj Napoca în baza adresei nr. 164/452 din 7 martie 2007, cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, str. Iuliu Maniu, care să fie evaluat şi să-i fie acordată astfel despăgubirea cuvenită în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că legitimitate procesuală pasivă în cauză are pârâta Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor întrucât potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 emite Decizia conţinând titlu de despăgubire, şi nicidecum A.N.R.P. ale cărei atribuţii sunt prevăzute de art. 2 din HGnr. 361/2005, astfel cum a fost modificată prin HG nr. 1068/2007.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că acţiunea formulată este neîntemeiată, deoarece în speţa dedusă judecăţii a fost parcursă etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor fiind necesare o serie de acte pentru a se trece la cea de-a doua etapă, cea a analizării dosarelor, în acest sens Comisia Centrală trimiţând în copie întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii dispoziţiei nr. 3515 din 22 februarie 2007 către entitatea notificată şi solicitând actele privind situaţia juridică a imobilului pe fiecare număr topografic.
Lipsa actelor privind situaţia juridică a imobilului a determinat şi întârzierea în ceea ce priveşte operaţiunea de evaluare a imobilului, astfel că nu se poate susţine că în speţă ar exista un refuz nejustificat din partea autorităţii de a răspunde cererii reclamantului în sensul dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv: „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii"; art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv: „când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv: „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei, A.N.R.P., recurentul susţine că acestei excepţii i s-a dat o rezolvare greşită de către instanţa de fond, această instituţie având calitate procesuală pasivă în cauză, în sarcina acesteia existând aproximativ aceleaşi obligaţii pentru soluţionarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, ca şi pentru cealaltă pârâtă Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Totodată, susţine recurentul, greşit s-a reţinut că acţiunea ce a formulat-o este prematură, în condiţiile în care urmare demersurilor făcute i s-a emis dispoziţie pentru acordarea de despăgubiri, tergiversându-se însă evaluarea şi acordarea efectivă a acestora, chiar şi în condiţiile în care intimata - pârâtă pretinde că „ordinea de soluţionare a dosarelor este aleatorie".
Recurentul, precizează că parcurgerea procedurii constituite de titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite într-o hotărâre judecătorească şi aminteşte de faptul că potrivit legislaţiei europene, are dreptul de soluţionarea cererii sale într-un termen rezonabil.
Pârâtele Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor şi A.N.R.P. au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţeiinstanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluţionare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape şi anume: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul comisiei centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă; dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu în condiţiile prevăzute de art. 26 din OUG nr. 81/2007 care include în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005, capitolul V, secţiunea I intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În speţa dedusă judecăţii, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a fost parcursă prima etapă, cea a transmiterii şi a înregistrării dosarului, dosarul aferent Dispoziţiei nr. 3515 din 22 februarie 2007 fiind transmis de Primăria Municipiului Cluj Napoca, în calitate de entitate notificată şi înregistrat la Secretariatul comisiei centrale sub nr. 33834/CC.
În cea de a doua etapă, cea a evaluării dosarului, Secretariatul comisiei centrale, constatând că situaţia juridică a imobilului nu este lămurită, cu adresa nr. 33834/CC/2005 a remis în copie documentaţia care a stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 3515 din 22 februarie 2007, solicitând acte privind situaţia juridică a imobilului pe fiecare număr topografic în parte, copie conform cu originalul a C.F. nr. 119352 colectivă şi a C.F. nr. 119353 individuală, precum şi o declaraţie de notorietate a doi martori, autentificată la notar, în situaţia în care S.C. înscris sub B.3 este una şi aceeaşi persoană cu S.K., înscris sub B.4 sau în măsura în care acestea sunt persoane diferite, cu un certificat de moştenitor de pe urma lui S.C.
În recurs, intimata a depus în copie adresele pe care le-a formulat către Primărie, cerând depunerea actelor solicitate, făcând astfel dovada că din lipsa acestor documente nu s-a putut trece la etapa evaluării, cu toate că dosarul a fost selectat în baza programului de calculator, la data de 1 noiembrie 2007 şi urma să fie trimis spre evaluare.
Rezultă aşadar, că în mod just instanţa de fond a concluzionat că nu se poate reţine existenţa unui refuz din partea Comisiei Centrale cu privire la soluţionarea dosarului privind acordarea de despăgubiri în favoarea recurentului - reclamant, nefiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Instanţa de fond a dat o interpretare corectă actului dedus judecăţii şi a arătat detaliat motivele care au fost reţinute în sprijinul soluţiei pronunţate de respingere ca neîntemeiate a acţiunii reclamantului.
Reţinând că nu au fost îndeplinite dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Legea contenciosului administrativ, care constituie temeiul de drept al acţiunii, fapt explicat în considerentele hotărârii, instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a legii, astfel încât motivele de recurs formulate de recurentul - reclamant sunt nefondate.
Cât priveşte termenul rezonabil de soluţionare a cererii la care face referire recurentul, este de observat că, chiar dacă nu s-a soluţionat în termenul dorit de acesta, existând o anume întârziere, aceasta nu-i este imputabilă pârâtei, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, care aşa cum s-a precizat anterior a depus toate demersurile pentru completarea dosarului cu documentaţia necesară, entitatea notificată refuzând a-i înainta actele solicitate.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. a fost soluţionată corect de către prima instanţă prin admiterea acesteia.
Cea care stabileşte şi acordă despăgubirile aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată este Comisia Centrală, care emite Decizia conţinând titlul de despăgubire, după urmarea procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit art. 2 din HG nr. 361/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
Totodată, asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii şi ale cărei atribuţii îndeplinite în cadrul procedurii administrative sunt prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Cele două instituţii au aşadar atribuţii diferite şi ele nu se suprapun, aşa cum greşit susţine recurentul - reclamant, aşa încât în mod corect a fost admisă la fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P.
Pentru toate aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ. şi menţinută sentinţa instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.K.D. împotriva sentinţei civile nr. 367 din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3755/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3757/2008. Contencios → |
|---|
