ICCJ. Decizia nr. 3759/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3759/2008
Dosar nr. 4388/1/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul O.N.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Miniere, A.N.D.Z.M., anularea deciziei nr. 12 din 3 iulie 2006 emisă de pârâtă, precum şi suspendarea acestui act administrativ.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că actul administrativ atacat este nelegal întrucât concursul a fost organizat pentru recrutarea unor funcţionari publici din afara instituţiei, în condiţiile în care, anterior, nu s-au efectuat promovarea, transferarea şi redistribuirea funcţionarilor publici existenţi în cadrul pârâtei şi colectivelor regionale.
Membrii Comisiei de concurs nu au avut calitatea de funcţionari publici şi drept urmare nu au dispus de cunoştinţele necesare evaluării probelor de concurs.
Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu a fost constituită legal, în componenţa sa neexistând niciun funcţionar public care să deţină o funcţie publică echivalentă cu cele de şef serviciu programe şi şef birou regional, iar membrii săi nu au dispus de cunoştinţele necesare evaluării probelor de concurs.
Reclamantul a mai susţinut că respectivele concursuri pentru funcţiile de şef serviciu programe şi şef birou regional au fost organizate concomitent, încălcându-se astfel dreptul de a participa la ambele concursuri şi, de asemenea, că au fost admise la concurs persoane ale căror dosare nu corespundeau prevederilor legale.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 23 august 2006 instanţa de fond a respins cererea de suspendare a deciziei nr. 121 din 3 iulie 2006 formulată de reclamant iar prin Decizia civilă nr. 1150 din 22 februarie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat împotriva acestei hotărâri.
Prin sentinţa civilă nr. 371 din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor alin. (1) ale art. 51 din Legea nr. 188/1999, ocuparea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs, însă, aceste dispoziţii legale nu au caracter imperativ în ceea ce priveşte ordinea în care se enumera modalităţile de ocupare a funcţiilor publice vacante.
Prin deciziile nr. 121 din 3 iulie 2006 şi 122 din 3 iulie 2006, cu modificările ulterioare, au fost numite comisiile de examinare şi de soluţionare a contestaţiilor.
Concursul s-a desfăşurat cu respectarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor, aprobat prin HG nr. 1209/2003.
Candidaţii declaraţi admişi la concurs au fost numiţi în funcţiile publice pentru care au concurat prin acte administrative ale conducătorului instituţiei, la data de 18 august 2006.
Instanţa de fond nu a primit susţinerile potrivit cărora au fost încălcate prevederile dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (4) din HG nr. 1209 din 14 octombrie 2003 întrucât atât Comisia de concurs cât şi Comisia de soluţionare a contestaţiilor au fost numite prin deciziile nr. 121 din 3 iulie 2006 şi 122 din 3 iulie 2006, conform procedurii de concurs stabilită prin HG nr. 1209/2003, anexa nr. 1, componenţa acestor comisii fiind legală.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul deşi s-a înscris la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice vacante, acesta a înţeles să se retragă din concurs, astfel că faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Legea 554/2004, interesele şi drepturile legitime ale acestuia nu au fost vătămate de vreme ce nu a mai participat la concurs.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul O.N.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că Agenţia de Dezvoltare a Zonelor Miniere, ANDZM, a luat în mod nelegal Decizia nr. 121 din 3 iulie 2006, pentru următoarele:
- concursul a fost organizat pentru recrutarea unor funcţionari publici, din afara instituţiei, în condiţiile în care anterior acestui concurs nu s-au efectuat : promovarea, transferarea şi redistribuirea funcţionarilor publici existenţi în cadrul A.N.D.Z.M. şi colectivelor regionale;
- Comisia de concurs nu a inclus nici un funcţionar public care să deţină o funcţie publică echivalentă cu cele de şef serviciu programe şi şef birou regional.
- membrii Comisiei de concurs nu au dispus de cunoştinţele necesare evaluării probelor de concurs;
- Secretariatul Comisiei de concurs nu a fost asigurat de către un funcţionar public din Compartimentul resurse Umane, sau de către un alt funcţionar public cu atribuţii în acest domeniu, prevăzute în fişa postului său [art. 24 alin. (5) din HG nr. 1209 din 14 octombrie 2003], ci de către secretara Directorului General.
- Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu a fost constituită legal, neavând în componenţa sa niciun funcţionar public care să deţină o funcţie publică echivalentă cu cele de şef serviciu programe şi şef birou regional, iar membrii săi nu au dispus de cunoştinţele necesare evaluării probelor de concurs;
- concursurile pentru funcţiile de şef serviciu programe şi şef birou regional au fost organizate concomitent încălcându-mi-se astfel dreptul de a participa la amândouă;
-au fost admise la concurs persoane ale căror dosare nu corespundeau prevederilor legale.
De asemenea, se arată că motivarea instanţei de fond nu se susţine, deoarece enumerarea modalităţilor de ocupare a funcţiilor publice a fost făcută de către legiuitor într-o ordine logică, în conformitate cu principiile dezvoltării carierei funcţionarilor publici.
Este elementar că mai întâi trebuie făcută operaţiunea de promovare din rândul funcţionarilor existenţi şi apoi se face recrutarea din afara unei instituţiei publice, altfel s-ar încălca unul dintre principiile de bază, respectiv dreptul funcţionarului public la promovare.
De altfel, în art. 6 alin. (2) din HG nr. 1209/2003 se prevede în mod clar că: „(...) concursul se organizează după promovarea, transferarea şi redistribuirea funcţionarilor publici, în condiţiile legii".
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele considerentele se vor arăta în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999, condiţiile de participare şi procedura de organizare a recursului vor fi stabilite în condiţiile prezentei legi, iar concursul va fi organizat şi gestionat de către autorităţi şi instituţii publice din administraţia publică centrală şi locală, pentru ocuparea funcţiei publice de şef birou şi şef serviciu precum şi pentru ocuparea funcţiei publice de execuţie şi, respectiv, funcţiile publice specifice vacante, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, au fost respectate dispoziţiile HG nr. 1209/2003, privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, reţinând legalitatea organizării concursului.
De altfel, Înalta Curte constată că recurentul nu face vreo referire directă la dispoziţiile care au fost încălcate de comisie.
Prin urmare, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că au fost respectate şi parcurse toate etapele referitoare la organizarea concursului, iar sentinţa atacată a fost dată fără încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa analizând temeinic probatoriile administrate.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a examinat actele deduse judecăţii, constatând că au fost emise cu respectarea prevederilor legale invocate, reţinându-se totodată că prin prevederile lor nu a fost vătămat dreptul subiectiv al reclamantului de a se prezenta la concurs, mai ales că dosarul a fost acceptat, acesta ulterior renunţând a se mai prezenta la concurs.
Deci, recurentul - reclamant nu justifică de fapt un drept subiectiv încălcat, pentru că nu a fost împiedicat să participe la concurs şi nu i s-a încălcat dreptul de a accede la o funcţie publică de conducere.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 371 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3757/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3760/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
