ICCJ. Decizia nr. 3760/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3760/2008
Dosar nr. 5653/1/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulate de un număr de 27 de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (structură denumită în continuare D.N.A.), recurentul D.V. fiind menţionat la poziţia nr. 16 în sus menţionata Hotărâre.
Plenul C.S.M., în motivarea Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008, a adus următoarele argumente:
- procurorii vizaţi de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorii, tribunale sau curţi de apel, astfel că prin numire la P.N.A., în prezent D.N.A. nu au dobândit "eo ipso„ gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care nu au susţinut vreun concurs de promovare, astfel cum este prevăzut în art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
- D.N.A. este structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă funcţionează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.N.A. în condiţiile legii speciale nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile Legii nr. 303/2004.
- prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorilor numiţi la D.N.A. ar fi eludate dispoziţiile privitoare la promovarea prin concurs în funcţii de execuţie imediat superioare, care reprezintă „o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituie o componenţă a carierei acestora, având caracter permanent" şi totodată „reprezintă un drept câştigat cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale".
- legiuitorul a prevăzut în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet, unde are dreptul să funcţioneze potrivit Legii [art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată].
- pentru a câştiga dreptul de a funcţiona la unităţi ierarhic superioare celor de unde provin, un număr mare de procurori de la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. au participat la concursurile de promovare în funcţii de execuţie organizate de C.S.M.;
- faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, şi al dispoziţiilor art. 299 şi următoarele C. proc. civ., D.V., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa să anuleze această hotărâre şi să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 1 septembrie 2002, data numirii în funcţia de procuror la P.N.A., la nivel central, în prezent Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., nivel central.
Recurentul D.V. susţine în motivarea recursului următoarele:
- prin Ordinul cu nr. 2128 din 2 septembrie 2002 al ministrului justiţiei, începând cu data de 1 septembrie 2002 a fost numit în funcţia de procuror la P.N.A., nivel central, iar ulterior prin Ordinul cu nr. 2895/C din 27 noiembrie 2002 al ministrului justiţiei a fost numit în funcţia de procuror şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei din cadrul P.N.A., nivel central.
Prin Hotărârea nr. 58 din 10 august 2005 C.S.M., Secţia pentru procurori, a fost transferat începând cu data de 1 octombrie 2005 în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
- numirea sa în funcţia de procuror la P.N.A., structură centrală, s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 9 din Legea nr. 503/2002 şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, potrivit art. 1 pct. 1 din OUGnr. 102/2003 pentru modificarea OUG nr. 43/2002, P.N.A. devenind unitate de parchet care funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- până la data de 1 octombrie 2005 când a fost transferat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, i se atribuise şi recunoscuse în mod legal gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, drept care nu poate fi afectat de art. 43 din Legea nr. 303/2004, care începând cu data de 1 ianuarie 2005 instituie obligativitat concursului pentru numirea magistraţilor în funcţii de execuţie.
- în accepţiunea Legii nr. 92/1992, republicată, aplicabilă la data numirii sale la P.N.A., promovare în funcţii la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi în toate funcţiile de conducere nu era condiţionată de susţinerea vreunui examen;
- la data numirii sale, îndeplinea toate condiţiile pentru promovarea pe o funcţie de execuţie superioară, respectiv gradul de procuror de curte de apel şi vechimea necesară, numirea făcându-se pe o durată nedeterminată.
Recurentul invocă şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, indicând anumite decizii prin care unor procurori li s-a recunoscut gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu următoarea susţinere:
- recurentul a fost numit în funcţia de procuror la P.N.A., la nivel central, prin Ordin al ministrului justiţiei nr. 2128 din 2 septembrie 2002, iar prin Ordinul nr. 2895/C din 27 noiembrie 2002 a fost numit în funcţia de procuror şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei, din cadrul P.N.A., nivel central;
- este necesar a se face distincţia între „numirea" procurorilor la D.N.A. şi „promovarea" procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituie pentru care lege prevede condiţii şi proceduri diferite.
- P.N.A., denumire înlocuită în prezent cu D.N.A. a fost şi este o structură specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie, cu personalitate juridică, ale cărei atribuţii, competenţă, organizare, funcţionare şi salarizare sunt stabilite prin legea specială, încadrarea procurorilor la această structură specializată făcându-se printr-o procedură specială.;
- potrivit art. 8 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie, aspect ce nu a mai fost menţinut de Legea nr. 601/2004, dar precizat din nou în art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, potrivit căruia „procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii";
- promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; şi deci dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condiţiile art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;
- faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salariazaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet;
- în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti invocate de recurent, respectiv deciziile Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acestea au fost pronunţate în cauze având ca obiect soluţionarea unui recurs şi nu un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii şi nu au caracter obligatoriu în cauze similare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în speţă, Curtea constată că recursul este fondat şi va fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Recurentul a fost numit în funcţia de procuror la P.N.A., la nivel central, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2128 din 2 septembrie 2002, ulterior prin Ordinul nr. 2895/C din 27 noiembrie 2002 al ministrului justiţie fiind numit în funcţia de procuror şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei, din cadrul P.N.A., nivel central, parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie înfiinţat prin OUG nr. 43/2002 iniţial ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public.
Ulterior prin OUG nr. 102/24 octombrie 2003, aprobată prin Legea nr. 26 din 5 martie 2004, art. 1 alin. (1) din OUG nr. 43/2002 s-a modificat în sensul căP.N.A. funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, iar prin Legea nr. 54 din 9 martie 2006 s-a înfiinţat D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin reorganizarea P.N.A.
Este evident astfel ca P.N.A. a fost conceput ca parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, care consfinţesc dreptul dobândit prin art. 100, conform căruia „magistraţii în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi, 27 septembrie 2004, se consideră că îndeplinesc condiţiile legale pentru ocuparea funcţiilor lor în care sunt numiţi", îi erau favorabile recurentului care la acea dată era numit în funcţia de procuror şef al Secţiei de Combatere a Corupţiei, din cadrul P.N.A., nivel central.
De precizat că numirea lui D.V. ca procuror la P.N.A., nivel central, la 1 septembrie 2002 s-afăcut în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (2), art. 9 din Legea nr. 503/2002 şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora procedura de promovare pe funcţii de execuţie la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era una derogatorie şi nu se efectua pe bază de examen.
Condiţionarea promovării în funcţie de execuţie de promovarea unui examen sau concurs, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 92/1992 şi respectiv de Legea nr. 303/2004, are în vedere funcţiile vacante existente la nivelul tribunalelor, curţilor de apel şi parchetelor corespunzătoare.
Pentru funcţia de execuţie la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi respectiv Parchetului General sau P.N.A., nivel central, actele normative Legea nr. 92/1992 şi respectiv Legea nr. 503/2002, în baza cărora a fost numit la P.N.A. recurentul, nu mai impunea aceeaşi condiţie, numirea făcându-se în raport doar cu criteriile vizând pregătirea profesională şi vechimea în funcţia de procuror.
Că este aşa rezultă din chiar modul de structurare al dispoziţiilor privind promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi P.N.A., nivel central, şi care se regăsesc în capitole distincte de cele referitoare la instanţele şi parchetele inferioare în grad.
Se constată astfel că numirea (deci nu detaşarea şi nici delegarea) recurentului în funcţie de procuror la 1 septembrie 2002 la P.N.A., structură autonomă înfiinţată la nivel naţional, specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie, reprezintă în fapt o promovare bazată pe criterii stricte de selectare.
Potrivit principiului activităţii legii (tempus regit actum) regimul juridic aplicabil instituţiei promovării la data respectivă, era cel stabilit de legea aplicabilă la acel moment - Legea nr. 92/1992 - potrivit cu care - art. 69 alin. (2) din lege - promovarea procurorilor în funcţiile din Ministerul Public se făcea de Ministrul Justiţiei la propunerea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege cum ar fi: activitatea meritorie, vechimea minimă în magistratură, calităţile profesionale, aptitudini manageriale, etc., condiţii pe care recurentul ca procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel le îndeplineşte.
Legea nr. 304/2004, care a introdus concursul ca modalitate de promovare în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din lege, invocată de intimat nu îşi găseşte aplicarea în cauza de faţă, recurentul fiind numit la P.N.A., potrivit reglementărilor cuprinse în OUG nr. 43/2002 şi Legii nr. 92/1992 conform celor precizate mai sus, legislaţie ce era în vigoare la data numirii.
Este necontestat că în perioada 1 septembrie 2002 - 30 septembrie 2005 recurentul a funcţionat în cadrul P.N.A., îndeplinind funcţii de execuţii şi de conducere, în tot acest timp desfăşurând activitate specifică conform atribuţiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât este evident că acesta a dobândit gradul profesional al respectivei structuri la nivel central, acesta fiind un drept câştigat, conform principiilor generale ce stau la baza executării unui raport de serviciu, ştiut fiind că şi acesta aparţine raporturilor de muncă în înţelesul larg al sintagmei (chiar dacă nu este un raport de muncă contractual).
Înalta Curte, reţine astfel că faptulîncadrării la P.N.A. făcut în baza art. 30 din OUG nr. 43/2002, cât şi posibilitatea revenirii la postul ocupat anterior nu afectează promovarea cu toate drepturile ce decurg din aceasta.
A admite teza intimatului ar însemna a se încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei credinţe, şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene.
Prin urmare Înalta Curte, constată că s-ar încălca principiul încrederii legitime în măsura în care acesta avea temei (ordinul de numire şi legislaţia în vigoarela data numirii) pentru a spera să beneficieze după promovare de tratamentul stabilit în baza atribuţiilor ce-i revin ca procuror al structurii centrale.
Cât priveşte susţinerea intimatului în sensul de a se face abstracţie de practica deja existentă la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în speţe similare pronunţându-se soluţii de admitere a cererilor de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, practică ce a fost invocată de recurent, aceasta trebuie înlăturată.
Acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă (practica contradictorie) la nivelul celei mai înaltei autorităţi judiciare a ţării este contrară principiului securităţii juridice consacrat în toată practica C.E.D.O., principiul care rezidă implicit din toate articolele Convenţiei Europene a Dreptului Omului şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
Cât priveşte susţinerea intimatului referitoare la deciziile pronunţate anterior în această materie de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi de asemenea înlăturată.
Menţinerea aceloraşi soluţii în cazuri similare are drept scop o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca jurisdicţie unică în această materie, judecă în primă şi ultimă instanţă, având obligaţiile de a aplica şi interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudenţe.
Pentru toate aceste considerente constatând că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 591 din 19 iunie 2008, este nelegală în ceea ce-l priveşte pe recurent, Înalta Curte va admite recursul formulat, va anula în parte această hotărâre şi va obliga pe intimat să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.V. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl priveşte pe D.V.
Obligă intimatul C.S.M. să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3759/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3761/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
