ICCJ. Decizia nr. 3763/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3763/2008
Dosar nr. 181/2/2008
Şedinţa publică din 29 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu C.C.S.D., să i se aprobe reevaluarea imobilului situat în Ploieşti, str. G-ral Traian Moşoiu, şi obligarea pârâtei la plata de daune compensatorii pentru beneficiul nerealizat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe cale judecătorească i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul menţionat, însă valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în luna august 2008 este de 2-4 ori mai mică faţă de cele la zi din municipiul Ploieşti. A mai arătat că, datorită faptului că pârâta a întârziat emiterea deciziei de acordare a măsurilor reparatorii, a suferit prejudicii financiare determinate de nefolosirea sumei stabilite în urma evaluării.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia de inadmisibilitate, cu motivarea că cererea reclamantului nu se încadrează în dispoziţiile de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A mai susţinut că dosarul reclamantului privind despăgubirile se află în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005, în sensul că a fost efectuată evaluarea, însă dosarul a fost trimis spre reevaluare, deoarece evaluatorul desemnat a aplicat Standardele Române de Evaluare şi nu Standardele Internaţionale de Evaluare, aşa cum prevede Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa nr. 345 din 5 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii, şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanţa, soluţionând cauza, poate să dispună şi obligarea autorităţii pârâte la efectuarea unei operaţiuni administrative. Or, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la reevaluarea imobilului, iar procedura de evaluare nu este altceva decât o operaţiune administrativă premergătoare emiterii unui act administrativ, respectiv a titlului de despăgubire, astfel că pe fondul cauzei s-a reţinut că, potrivit susţinerilor pârâtei, confirmate chiar de reclamant în cererea introductivă, dosarul acestuia se află în procedura de evaluare, respectiv în faza refacerii raportului de evaluare iniţial.
Instanţa de fond a mai apreciat că cererea reclamantului de obligare a pârâtei la reevaluare nu poate fi primită, câtă vreme nu există o primă evaluare a imobilului. Faptul că pârâta a restituit dosarul pentru refacerea raportului de evaluare nu poate fi imputat pârâtei, câtă vreme evaluatorul nu a aplicat standardele prevăzute de lege pentru determinarea valorii imobilului.
Cererea pentru obligarea pârâtei la daune compensatorii a fost de asemenea respinsă ca neîntemeiată de către instanţa de fond reţinându-se că procedura de evaluare nu s-a finalizat din motive independente de voinţa pârâtei, astfel că nu se poate vorbi de un beneficiu nerealizat.
Împotriva acestei hotărâri recurentul - reclamant S.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se susţine că instanţa de fond a respins acţiunea fără a face o analiză atentă a probelor depuse la dosar, ţinând cont doar de argumentele prezentate în întâmpinare de pârâtă.
Reclamantul arată că la data de 22 septembrie 2006 a depus la C.C.S.D. o cerere prin care solicita reevaluarea - actualizarea valorii, deoarece evaluarea în baza căreia i se acordau măsurile reparatorii a fost făcută în anul 2003, iar în 2006 preţurile pe piaţa imobiliară erau cu mult mai mari.
Deşi a solicitat, în baza prevederilor art. 4 al Regulamentului de funcţionare a C.C.S.D., soluţionarea cu prioritate a dosarului, fiind persoană cu handicap accentuat permanent, abia în data de 28 februarie 2007 i s-a aprobat această solicitare, dosarul rămânând la pârâtă fără a fi trimis la evaluator.
Recurentul învederează faptul că în data de 29 august 2007 a primit raportul de evaluare, a depus o cerere prin care arăta că acceptă valoarea stabilită de evaluator şi spre surprinderea sa prin octombrie – noiembrie 2007 i s-a spus că dosarul va fi trimis la evaluator pentru refacerea raportului de evaluare întrucât a fost întocmit după normative europene, nu internaţionale.
Cât priveşte solicitarea daunelor, a considerat că este îndreptăţit să le primească, pârâta fiind determinată prin plata acestora să elimine astfel de practici la adresa celor îndreptăţiţi să primească măsuri reparatorii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Soluţionând contestaţia reclamantului împotriva Deciziei nr. 8744 din 27 octombrie 2004, prin care s-a respins cererea de restituie în natură a imobilului în litigiu, Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 207 din 25 februarie 2005 a dispus anularea dispoziţiilor sus amintite, constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii.
Prin Decizia nr. 879 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a admis, în parte, apelul promovat de reclamant împotriva sentinţei amintite, în sensul că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent este de 580.187.739 ROL, conform raportului de evaluare administrat în cauză, soluţia fiind confirmată prin Decizia nr. 1828 din 17 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În baza celor statuate de instanţa de judecată, Primăria Municipiului Ploieşti a emis Dispoziţia nr. 5048 din 14 septembrie 2006, iar, dosarul aferent dispoziţiei amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 28933/CC, pentru a fi soluţionat în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Faţă de situaţia constatată, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că poate opta între emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în cuantumul stabilit de instanţă şi procedura de evaluare, cu transmiterea către un evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilului notificat. Reclamantul a optat pentru procedura de evaluare prevăzută de capitolul titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel, în urma analizării cererii formulate de către recurent şi a actelor medicale prezentate, Comisia Centrală a aprobat solicitarea acestuia privind tratarea cu prioritate a dosarului înregistrat sub nr. 28993/CC.
Situaţia dosarului aferent Dispoziţiei nr. 5048 din 14 septembrie 2006 a fost analizată în şedinţa Comisiei Centrale din data 28 februarie 2007, dispunându-se remiterea dosarului spre evaluare.
Întrucât imobilului notificat de recurent nu a fost evaluat în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare, dosarul a fost transmis din nou societăţii de evaluatori, în vederea refacerii raportului de evaluare.
Prin urmare, instanţa de fond, în mod corect, a reţinut faptul că restituirea dosarului pentru refacerea raportului de evaluare nu poate fi imputată pârâtei, câtă vreme evaluatorul nu a aplicat standardele prevăzute de lege pentru determinarea valorii imobilului.
Comisia Centrală, în temeiul art. 13 titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a emis Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008, prin care a stabilit că, în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
În favoarea reclamantului, a fost emisă Decizia nr. 2942 din 19 septembrie 2008 conţinând titlul de despăgubire în cuantum de 18.440,46 RON, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul Deciziei nr. 879 din 15 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor stabilite ca urmare a exproprierii imobilului-teren şi construcţie, situat în Municipiul Ploieşti, str. Flamurei, în cuantum de 59.360 ROL, încasate în anul 1985, actualizată cu coeficientul de actualizare.
Înalta Curte constată că Decizia nr. 2942 din 19 septembrie 2008 a Comisiei Centrale a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, a principiului acordării unor despăgubiri juste şi echitabile în raport cu practica jurisdicţională internă şi internaţională şi, în special, potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia, la care s-a făcut referire mai sus.
Cât priveşte solicitarea recurentului privind plata unor daune Înalta Curte are în vedere faptul că pentru naşterea obligaţiei de reparare a prejudiciului cauzat, trebuie să fie întrunite condiţiile generale pentru acordarea de daune - interese.
Prin urmare, cel prejudiciat trebuie să facă dovada condiţiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei. În acest caz, sarcina probei revine acestuia.
Recurentul trebuia să dovedească existenţa şi întinderea prejudiciului suferit.
Astfel, se constată că instanţa de fond în mod corect a stabilit că recurentul nu a făcut dovada existenţei şi întinderii prejudiciului suferit.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, faptul că procedura de evaluare nefiind finalizată din motive independente de voinţa pârâtei, nu se poate vorbi de un beneficiu nerealizat.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr. 345 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3762/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3764/2008. Contencios → |
|---|
